SAMAEL - Worship Him

E dificil sa faci o cronica de album la 15 ani de la aparitia albumului. Intre timp nu numai ca a aparut o gramada de muzica cu care sa faci comparatii, dar si trupa a evoluat in acest timp, in unele cazuri foarte mult. Mai ales ca, avand de a face cu realizari ulterioare care au facut istorie, ce relevanta mai poate avea un album de debut?

Acest Worship Him strange toate realizarile Samael de la inceputurile activitatii. Avem de a face cu un black metal sumbru, cantat in stil mai degraba anglo-saxon, gen Celtic Frost sau Venom. Putina clapa, aproape inexistanta in raport cu ce se aude cateva albume mai tarziu. Bas si el cam lipsa, sugerand productia cam de garaj. Astfel, un album aproape strict de chitara, toba si voce, simplist instrumental si fara mari veleitati componistice. Un pic de balans ce te poate duce cu gandul la ultra balansul realizarilor ulterioare. Si aceeasi simplitate in conceptie ridicata in timp la grad de arta.
L-am ascultat acum, la momentul cronicii, cu placere si oarecare amuzament, gandindu-ma la naivitatea multora (inclusive a mea), la momentul trupelor de garaj, cand incerci sa compui, te lovesti de lacune ale propriei tehnici interpretative, de scule modeste, de tendinta involuntara de a imita, de rezultatul simplist. Imaginea extrem-satanista un pic fortata intra si ea in poza asta a pustilor teribili.

Au relevanta macar cateva fapte. Primul este ca albumul s-a vandut in peste 100.000 de exemplare. Apoi, ca ramane un deschizator de drumuri, nu numai pentru trupa, dar si pentru genul in sine. Comparat cu realizarile ultimilor 15 ani,  albumul nu resista. Poate nici la nivelul 1991 (deh, tocmai se lansa The Black Album) n-are o importanta prea mare in istoria muzicii, desi, ma repet, e un album care propune un stil nu foarte cantat la acel moment. Are insa macar rolul de a servi ca rampa de lansare pentru o trupa care va face, macar intr-o oarecare masura, un pic de istorie.

Cynyc Nota: 7.5