ARTILLERY - When Death Comes

Desi fara pompa unei promotii duduitoare care sa promita marea cu sarea, Artillery au comis o revenire in stil mare. Danezii isi aveau locul asigurat in randul clasicilor, in primul rand datorita penultimului album, By Inheritance, care, cu aproape 20 de ani in urma, a conturat decisiv (dar din pacate fara urmari remarcabile) un stil specific ce le-a atras eticheta de promotori ai unui melodic progressive%u2019n%u2019technical thrash.

Componenta este, in mare, aceeasi de pe By Inherintance cu o modificare esentiala: S?ren Nico Adamsen a preluat rolul de frontman, inlocuindu-l pe Flemming R?nsdorf al carui timbru, ani de-a randul, a dat nota caracteristica ce a desavarsit produsele marca Artillery. Chiar daca Adamsen nu poate fi transformat peste noapte intr-un thrasher optzecist si isteric numit Flemming R?nsdorf, Artillery nu are decat de castigat din aceasta alegere. Suflul invovator care revigoreaza thrashul artillerist se datoreaza si abilitatilor %u201Dpoweriste%u201D ale lui Adamsen, cu inflexiunile sale nazale si timbrul convingator, mobilizant. Noua achizitie a danezilor nu este o gaselnita de moment; o serie de concerte, precum si lansarea One Foot in The Grave, The Other One In the Trash (DVD si live CD) au calit si consolitat aceasta cooperare care, din perspectiva noului album, nu poate fi caracterizata decat drept una profitabila.

When Death Comes imbina tonalitati clasice cu un aer foarte contemporan, atat ca sound cat si ca intrepretare. Albumul intra pe rol cu riffurile nervoase ale piesei titlu ce face direct legatura cu By Inheritance, sarind peste mai putin remarcabilul B.A.C.K. (1999). When Death Comes este un album de performanta intr-un stil care, pastrand esafodajul de succes de pe By Inheritance, cu armonii si rifuri complexe, melodice (condimentul-amprenta al thrashului practicat de Artillery) cocheteaza cu influente noi, intr-o doza stearsa de doom (in special piesa finala, The End) si una evidenta de power metal (vizibila in primul rand in interpretarea vocala dar si la nivel instrumental, de exemplu pe Not a Nightmare) care se impleteste atat de natural in broderia specifica ? la Artillery, incat in mod sigur fanilor thrash nu are sa li se aplece. Experimentarea cu aceste influente vine oarecum in detrimentul ritmurilor orientale care caracterizau odinioara compozitiile Artillery si care pe When Death Comes sunt mult reduse; alaturi de unele solouri (pe Rise Above It All sau Sandbox Philosophy), exceptia cea mai elocventa o constituie Uniform (poate si pentru ca a fost compusa in perioada By Inheritance) pe care poate fi auzit si un sitar.

Parafrazand un pasaj dintr-o cronica a saptamanii trecute, When Death Comes e numai bun de pus la stindard pe post de coloana sonora a unei revolutii. Prin spirit, dar si prin versurile grupate in refrene energizante, numai bune de scandat live alaturi de Adamsen, Artillery protesteaza cu o vehementa autentica, mobilizatoare. Tandemul chitaristic al fratilor St?tzer continua sa livreze riffuri mitraliante si cu aplomb, in structuri dinamice, cu multe schimbari de tempo, dovedind ca formatia inca isi merita pe deplin numele. Sectia ritmica, desi solida, are prea mult rolul unui sclav fidel ce se muleaza in functie de versatilitatea interpretarii vocale sau de capriciile liniilor de chitara. Uniform este, din nou, exceptia care lasa loc unui solo de bas. Tobele lui Carsten Nielsen suna mai retinut, amintind intr-o masura mai mica de freneticul care a refuzat colaborarea cu Bathory. Dar si in acest rol ingrat, isi face datoria excelent.

O premiera o constituie si faptul ca Artillery au realizat, cu aceasta ocazie, primul videoclip profesional din cariera lor cu piesa 10 000 Devils %u2013 probabil cea mai catchy de pe album si totodata un etalon pentru imbinarile de stiluri practicate pe When Death Comes. Thrasul clasic ? la Artillery este reprezentat de piese precum Upon My Cross I Crawl, Rise Above It All, Sandbox Philosophy sau Damned Religion, experimentarea - de restul pieselor. Desi unele momente ale albumului ar putea aminti de un Overkill sau Testament, Slayer sau Metal Church, mi-e greu sa le numesc influente atunci cand este vorba de o formatie care a strabatut aproape 3 decenii din istoria metalului, inhalandu-i spiritul si contribuind la momentele-i de inovatie. Iar When Death Comes este, la scara redusa, expresia acestui spirit si a acestui periplu.

G.A.S. Nota: 9