DARZAMAT - Transkarpatia

Nu reprezinta nici o noutate faptul ca scena poloneza de metal este una dintre cele mai active din estul Europei. Si nu ma refer numai la underground, ci la  reprezentantele de seama ale death-ului polonez, Vader si Behemoth, la numeroasele DVD-uri inregistrate de trupe cunoscute in Cracovia, la festivalul independent Castle Party. Am norminalizat rapid doar cateva exemple care imi vin in minte atunci cand asociez Polonia cu metalul, iar lista ar putea continua pana ar umple spatiul dedicat acestei cronici.

Asa ca aparitia unui album deosebit, semnat de o trupa poloneza nu ar trebui sa surprinda pe nimeni. Mai ales ca Darzamat au in spate 10 ani de activitate si 4 albume de studio, cel care face obiectul acestei prezentari fiind ceea de-a cincea materializare discografica a ideilor trupei. Fara teama de a gresi, Transkarpatia este si cel mai reusit efort muzical de pana acum al polonezilor.

Transkarpatia este invitatia de a pasi intr-un univers mistic, diabolic, un climat in care teme obscure ca ocultismul,  vampirismul, si in general orice subiecte care au legatura cu partea intunecata a spiritului, sunt transpuse muzical in cele 12 compozitii care alcatuiesc albumul. Din punct de vedere stilistic avem un melanj de genuri, preponderent bazat pe combinatia de black si gotic, dar cu nenumarate alte elemente si influente care fac imposibila incadrarea muzicii in granitele unei singure categorii. Desi am observat ca unii cronicari au trasat paralele intre Darzamat si Ulver sau Arcturus, eu personal nu am gasit aceste similitudini, cel mai apropiat grup ca si constructie muzicala a pieselor, dar si ca orientare tematica, mi se pare a fi Cradle of Filth.

Chiar daca polonezii uzeaza o gramada de clisee atat liric, dar si muzical, ei reusesc sa creeze o atmosfera aparte, pe alocuri chiar lugubra, fapt ce le confera o anumita unicitate si originalitate. Si asta pentru ca fiecare piesa are o identitate proprie, fiind imprevizibil momentul in care trupa alege sa alterneze pasajele ultra agresive cu interludii de pian si viori, sau cu secvente simfonice si solo-uri melodioase. Fara indoiala unul dintre atuurile albumului este Nera si vocea sa remarcabila care oscileaza intre senzualitate si pasiune (The Burning Times, Vampiric Prose) si rautate (Letter From Hell, Blackward).

Productia fara cusur constituie un alt punct forte al discului, si nu trebuie sa ne mire acest lucru pentru ca masterizarea si mixajul au avut loc in studio-ul sudez Los Angered cu maestrul  Andy La Rocque (King Diamond) la butoane. Un motiv in plus care sa va determine sa ascultati cat mai curand acest album.

Dragos P. Nota: 8.5