SACRIFICE - The Ones I Condemn

Sacrifice s-au infiintat in 1983 pusi pe fapte mari si pe un speed%u2019n%u2019thrash ce avea sa inscrie Toronto pe harta metalului extrem; canadienii au fost, nu numai comparati cu marile nume ale vremii, dar si tratati ca atare. Si pe buna dreptate, Sacrifice fiind genul de formatie care se respecta prea mult pentru a lansa un disc slab. Cu toate acestea, dupa 10 ani de cariera si muzica, in 1993, in urma unui turneu alaturi de Death, casa de discuri Metal Blade a decis sa nu-i mai sprijine pe motiv ca Sacrifice nu erau suficient de comerciali. Ceea ce nu inseamna ca energia si creativitatea thrasherilor canadieni erau pe veci epuizate; in 2006 Sacrifice a reaparut sporadic pe scena metalului extrem; ulterior, in 2008, frontman-ul Rob Urbinati a dezvaluit ca sunt pusi pe compus piese rapide si heavy, in vechiul stil Sacrifice. Astfel a luat nastere The Ones I Condemn, inca o piesa grea la dosarul acestui thrash revival din ultimii doi ani.

Pentru cei care duceau dorul unor piese clasice Sacrifice, The Ones I Condemn cuprinde 5 bonus-trackuri, intre care 2 piese reinregistrate in 2009 (Burned at the Stake si The Entity), 2 piese inregistrate live in 2007 (Forever Enslaved si Necronomicon); in fine, bonusul no. 5 este una din piesele noi %u2013 The Devil%u2019s Martyr %u2013 care a fost inregistrata in doua variante, o data avandu-i ca invitati pe Dave Hewson la voce (Slaughter) si pe Jed Simon la chitara (Strapping Young Lad), cea de-a doua cu Rob Urbinati la voce.   

Cat despre cele 10 piese nou-compuse, acestea fac fata fara probleme standardului impus de bonus trackuri. The Ones I Condemn este un album acaparator (cel putin pentru amatorii de thrash), prin urmare nu va angajati simultan in activitati serioase pentru ca noul album Sacrifice vi se va insinua fara prea multe scrupule printre sinapse, impunandu-si ritmurile proprii, cand indracite, cand apasate. Clasic si inchegat, fara urma de intentii revolutionare, dar creativ pana maduva grifurilor, The Ones I Condemn ofera un thrash pur sange, fara compromisuri, cu vocalize si riffuri de colectionar cu state vechi, teleportate din secolul trecut, dar deloc anacronice. De la primele note ale piesei instrumentale We Will Prevail, promitatoare de potop si macel, si pana la ultima sa piesa, The Ones I Condemn este un album energizant, mobilizator. Ceea ce nu inseamna neaparat viteza stelara constanta, albumul fiind destul de evident structurat cu un moment de relaxare de tempo in centru %u2013 Tetragrammaton cu riffurile-i accentuate si apasate; de asemenea, riffurile variaza de la melodic-tehnic (Give Me Justice) la accente agresive si brutale (The Great Wall), in timp ce Devil%u2019s Martyr va va aduce aminte de Slayer (formatie cu care Sacrifice erau adesea comparati inca de la inceputul carierei). In fine, Desolation Alive incheie albumul pe post de piesa-sinteza care, pe parcursul celor aproximativ 7 minute, are ambitia de a trece in revista cam tot ce inseamna Sacrifice: riffuri intense, un strop de melodie si compozitii atent structurate.

De altfel, cei care au ascultat albumele anterioare, vor gasi in The Ones I Condemn o sinteza echilibrata, ca si cum planul canadienilor era sa ofere un best of in care au dizolvat clisee si cai batatorite, pentru a elabora un album de tocit serios in player. Poate oarecum pedagogic, iar cu asta vreau sa spun ca in cautarea unei lectii de thrash metal, noul album Sacrifice ofera raspunsul.

G.A.S. Nota: 8.5