VULTURE INDUSTRIES - The Malefactor's Bloody Register

Da, are dreptate Klawz (nu numai el mi-a zis, dar de el mi-am adus aminte acum, ca ma sacaie cu niste initiative :). Vulture Industries seamana cu Arcturus. Cu Arcturus cu Garm la voce – in special. Si putin cu Solefald. Asta nu mi-a zis-o vreun redactor Metalfan, am citit pe net. Si am ascultat mai atent Solefald. Si asa e, seamana pe alocuri si cu Solefald.
Pai si atunci de ce sa ascultam Vulture Industries?

In primul rand, pentru ca seamana cu Arcturus. Prefer sa existe doua trupe ca Arcturus decat 100 ca Manowar. Si, atentie, Arcturus nu mai exista. Iar Vortex scrie pe myspace glume “intelectuale” cum ca i-a spus un extraterestru ca 2011 e numar cu noroc pentru re-infiintarea trupei. Buna poanta, ce sa zic...
In al doilea rand, pentru ca mi se par mai relaxati. Arcturus erau foarte tari si stiau chestia asta (normal, daca erau tari etc etc). Si asta se vedea – as indrazni sa spun ca se vedea mai ales in concert; din ce-am urmarit pe net, n-am fost personal, din pacate. Era o oarecare pretiozitate (n-a cam zis-o si p-asta) in actul lor artistic. Ca la toate geniile muzicale – “noi suntem tari si voi stiti asta; si noi stim ca voi stiti; si voi stiti ca noi stim ca voi stiti...”.
Nu ca ar fi ceva rau in asta. Dar cred ca Vulture Industries sunt un pic altfel. M-am prins inca de cand i-am vazut la Silver Church, unde au cantat in deschiderea deschiderii deschiderii. Si au fost trupa serii, zic eu. Da, au avut si niste poante intelectuale, ca s-au imbracat ca niste functionari publici (sau ca Tuca – oricum, tot rau). Dar concertul a fost (sau a parut) pe detasare maxima.

Si-am ajuns la album. Da, da, da... asteptati-va la niste Arcturus. Dar asteptati-va, de asemenea, la niste riff-uri super-tari pe The Hangman’s Hatch, The Bolted Door si Of Branded Blood. Asteptati-va la o voce a la Garm, dar care-si iese din pepeni putin altfel. Asteptati-va la orga aia Hammond in intro si strecurata dupa aia excelent in This Cursed Flesh, I Hung My Heart In Harrow Square si Of Branded Blood – probabil cea mai complexa piesa a albumului. Si, apropo de I Hung..., acolo probabil avem cea mai mare cantitate de scream pe metru patrat, un punct unde Bjonar Nilsen mi se pare un pic peste Garm. Dar nu sunt ultra-cunoscator Arcturus, deci accept cu seninatate opinii diferite.
Ce-mi mai place la Vulture Industries? (nu ca ma auto-conving, doar va zic)
Imi place ca sunt tineri, sunt proaspeti si sunt la al doilea album. Deci mai au pana sa intre in rutina.
Imi mai place ca la acest al doilea material sunt deja in stare sa scoata muzica de nivelul Arcturus.
Imi mai place faptul ca aproape fiecare refren e catchy – un termen abuzat, dar care aici chiar se potriveste.
Imi mai place ca albumul e scurt – 44 de minute – fara “umplutura”.

Si imi mai place ca au trupa lor care se zbate sa vina pana la Bucuresti sa cante in deschiderea deschiderii deschiderii – in loc sa astepte sa fie concediati din Dimmu Borgir.

Tzugu Nota: 9