VARIOUS ARTISTS - The Lotus Eaters (Dead Can Dance Tribute)

Remarcabil. Doar asa poate fi descris efortul comun al casei de discuri Black Lotus si al trupelor care au contribuit la realizarea acestui dublu album tribut Dead Can Dance. Trebuie sa ai o mare doza de curaj si putina nebunie sa te angrenezi in realizarea unui astfel de proiect. Pentru ca una este sa faci cover-uri dupa Metallica sau Iron Maiden si alta este sa prelucrezi melodiile uneia din cele mai influente si nonconformiste titulaturi ale muzicii moderne contemporane.

Plecand de la premisa ca exista unele persoane care nu au ascultat sau auzit pana acum de Dead Can Dance trebuie spus ca aceasta entitate muzicala alcatuita din doua personalitati de exceptie, Lisa Gerrard si Brendan Perry, a luat fiinta in 1980 in Australia . Inca de la inceput muzica lor a fost neobisnuita, cochetand cu zonele new wave si gotic, dar marea schimbare de stil si recunoasterea unanima a avut loc in 1985, o data cu lansarea albumului Spleen and Ideal . De atunci si pana in 1996 (cand albumul Spirit Chaser a marcat incheierea activitatii grupului) Dead Cand Dance si-a purtat ascultatorul in universuri muzicale exotice si misterioase, prin combinatia ingenioasa de elemente etnice si folclor din cele mai diverse teritorii (Persia, Africa, Irlanda sau India) cu muzica electronica, clasica si new age Chiar daca grupul Dead Can Dance si-a incetat activitatea, Lisa si Brendan au ramas in continuare implicati in domeniul muzical, dedicandu-se in special muzicii de film si unor proiecte personale.

Revenind acum la compilatia care face obiectul acestei recenzii, ea este alcatuita sub forma unui dublu CD pe care sunt incluse trupe din zona gotic, dark wave sau metal. Vorbim atat despre trupe consacrate (Anathema, The Gathering, Trail Of Tears, Nightfall, Arcana, etc.) dar si de nume mai putin cunoscute (Grido, Imperia, Imperial Black, Akrabu.), dar ale caror preluari sunt toate situate la un nivel calitativ foarte ridicat. Nu mica mi-a fost mirarea cand l-am regasit in tracklist pe Danny Lilker, nimeni altul decat maestrul thrash metal (fost component al gastilor B rutal Truth, SOD, Anthrax, Nuclear Assault), piesa aleasa de el, Cantara, fiind cu siguranta extrem de neobisnuita pentru un compozitor adept al sonoritatilor dure. Nu in ultimul rand sa merita amintite Liv Kristine (Theater Of Tragedy, Leave's Eyes) si Sarah Jezebel Deva (Cradle Of Filth, Therion), care aduc un plus de savoare prin vocile lor pieselor la care au lucrat: Summoning of the muse, respectiv The Wind that Shakes the Barley.

Nu mai voi opri sa comentez nici una din cele 26 de piese care insumate ofera peste 150 de minute de experienta muzicala extraordinara. Nu voi scoate in evidenta nici macar pe cele care mi-au placut cel mai mult, pentru ca ar fi nedrept fata de ceilalalti artisti, care au muncit cu atentie si pasiune pentru a aduce fiecare in parte un omagiu celor de la Dead Can Dance. Cert este nici una din trupe nu si-a propus sa scoata o copie la indigo a originalui, si desi o parte din piese sunt tributare variantei originale, s-a incercat recreerea acelei atmosfere unice care caracterizeaza orice produs Dead Can Dance. Pentru mine aceasta compilatie este fara indoiala cel mai bun album tribut pe care l-am ascultat si il recomand atat celor care sunt mai putin familiarizati cu ce inseamna Dead Can Dance, dar si celor dornici de un memento special, de o trecere in revista neobisnuita a ceea ce a inseamnat combo-ul australian.

The Dead Could Dance, Can Dance and Will dance forever!

Dragos P. Nota: 10