MOURNFUL CONGREGATION - The June Frost

La 4 ani dupa Monade of Creation %u2013 unul din albumele etalon ale genului funeral doom - , australienii de la Mournful Congregation revin cu un nou album ce imbina structurile doom traditionale cu experimentul. The June Frost contine 8 piese, dintre care, din punct de vedere al duratei, doar trei respecta canoanele genului (White Cold Wrath Burnt Frozen Blood, Suicide Choir si Descent of the Flames); restul pieselor sunt scurte, un fel de esentializare a mesajului in cadrul experimentarii cu care Mournful Congregation isi trateaza fanii pe acest album. La acest capitol, al experimentarii, de mentionat si piesa-titlu, The June Frost. Este o piesa instrumentala care, amplasata fix la jumatatea albumului, contrasteaza cu restul prin structura ancorata in chitari acustice, cu melodii care nu necesita mai mult de o auditie pentru a bantui ascultatorul. Cu toate acestea, nu face nota discordanta, paleta emotionala ramanand aceeasi: tristete, melancolie, dezolare, poate mai putin scurtele momente cu un ton aproape amenintator si furia mocnita ce razbat din restul albumului purtat inainte de dialogul chitarelor.

In comparatie cu albumul precedent, The June Frost se contureaza ca fiind mai accesibil (ceea ce probabil ca va fi criticat de fanii funeral doom) si propune sonoritati ce par sa se conformeze mai mult canoanelor, in sensul ca armoniile sunt eliminate si, odata cu ele, si un univers emotional specific. The June Frost pastreaza solemnitatea specifica genului, dar este mai personal, mai introspectiv. Damon Good & co. continua sa-si axeze interesul pe exploatarea diferitelor efecte acustice si pe elaborarea melodiilor, dublate de riffuri lente, apasatoare, care atarna greu si dureros. Interpretarea vocala ce se mentine in registrul jos, fie ca e vorba de growl brutal, pasaje clean, vorbite sau soptite, constituie mai degraba un acompaniament al chitarelor care, frecvent intr-un tandem chitara acustica-chitara electrica, constituie elementul structural pe The June Frost. Tobele se evidentiaza mai clar pe Suicide Choir.  

Piesele curg cu o fluiditate aproape perfecta %u2013 pe alocuri se pot detecta unele pasaje cu tranzitii mai putin inspirate %u2013 coagulandu-se in jurul melodiilor lente, apasatoare ce curg din chitare. Atmosfera degajata de la prima la ultima piesa a albumului, este grea, sufocanta, lugubra si totodata, degaja ceva ireal, oniric. In aceasta atmosfera suntem introdusi de dangatul funebru al clopotului de pe Solemn Strikes the Funeral Chime care se estompeaza lasand loc orgii cu tonalitati la fel de funebre, careia in schimb ii iau locul chitarele si, astfel, piesa creste in amploare pe note si teme funebre. Celelalte piese se succed ca intr-o procesiune solemna ce urmeaza meandre melodice sumbre. De remarcat pe White Cold Wrath Burnt Frozen Blood efectul interesant creat de juxtapunerea chitarei acustice cu soloul de chitara electrica, precum si Suicide Choir care, alaturi de piesa initiala si piesa titlu, constituie piesele cele mai bine conturate si de efect.

G.A.S. Nota: 9