FLOTSAM AND JETSAM - The Cold

REVELÁTIE, revelatii, s. f. = The Cold, album Flotsam and Jetsam
(Sursa: DEK, 2010)

Flotsam and Jetsam era una dintre trupele care mi-au placut cindva foarte mult si care pe urma nu mi-au mai placut, pentru ca timpul nu a fost blind cu ele, au imbatrinit si li s-a terminat benzina. Trupe ca Metal Church, Vicious Rumors care si-au pierdut total relevanta dupa anul 2000, ale caror ultime zbateri in mizeria undergroundului in care recazusera le urmaream cu tristete. Flotsam and Jetsam s-a aflat, in anii 80, printre mai marii thrashului - a fost trupa din care Jason Newsted a plecat la Metallica - si primele doua albume pe care le-a lansat (86, respectiv 88) sunt considerate de referinta pentru curentul respectiv. Preferatele mele ramin insa cele doua realizari cu care au infruntat in stil mare zapaceala iscata de Nirvana & Co pe scena metalica in prima jumatate a anilor 90, mai precis Cuatro si Drift. Am avut o dezamagire crunta la aparitia lui High in 1997 (am cumparat CDul pe neve si dupa aia nu mai stiam cum sa scap de el) si nu mi-am mai revenit din ea niciodata. Am continuat, insa, sa-i urmaresc si am ascultat urmatoarele patru albume, fara vreo speranta; si nici ele nu mi-au dat vreuna. Ma mai lega de Flotsam and Jetsam doar amintirea vremurilor de altadata.

Si ce tare m-a lovit The Cold!

Uitasem ca mai exista si albume din astea, care sa-ti dea senzatia de la inceput ca se petrece ceva deosebit. Sa-ti aduca un zimbet pe fata si o bucurie in ochi de la primele acorduri. Care sa-ti invinga, cu fiecare piesa, temerile ca se va stinge pe parcurs. Pe care sa nu trebuie sa le asculti de cinspe ori ca sa-ti dai seama daca iti place sau nu. Despre care sa stii, din prima, ca n-o sa le uiti niciodata. Si in fata carora reperele, comparatiile, criticile si sistemele de votare devin prea mici si neinsemnate. Nu ma asteptam la asa ceva tocmai de la Flotsam and Jetsam. Recunosc, le pusesem cruce. Am avut o revelatie.

De ce e albumul asta asa de tare? Sa incerc sa va explic, desi cel mai bine ati intelege daca l-ati asculta.

The Cold e unul din discurile alea imposibil de rezumat intr-o eticheta. Se petrec atitea chestii pe el, incit pentru unele nici nu exista inca terminologie de specialitate. O sa zic totusi, ca are baza in thrash dar ii adauga atit de multe influente si emotii straine lui, incit ii pot spune, pina una alta, thrash progresiv. Cam in genul lui Cuatro, dar mult mai heavy si mai neguros. Nu va ginditi la cine stie ce opera de complexitate, nu e genul ala de progresiv. E genul ala rar, care  inca mai reuseste si azi, cind avem impresia ca le-am auzit pe toate, sa te surprinda. A se vedea, de exemplu, clapele de pe Take. Thrash metal cu clape. Fara vreo intentie de a epata, fara sa para fortat. Totul curge natural si ai impresia ca a fost mereu acolo si te miri cum de n-ai vazut pina acum.

E divers, cu momente furioase si momente emotionante. Si e la fel de intens si la un capat si la celalalt. Vezi KYA si Better off Dead, una dintre cele mai bune piese pe care le-am auzit vreodata.
Are o atmosfera atit de credibila si pe alocuri atit de neasteptat de stranie, incit pare o entitate cu viata proprie. Te invaluie ca ceata groasa din filmele de groaza. Vezi Blackened Eyes Staring (si incearca sa nu te ia frisonul).
Are parte de cea mai buna prestatie vocala din partea unuia dintre cei mai buni vocali si textieri din istoria thrash metalului. Adica Eric A. Knutson, cunoscut si ca AK; din pacate, prea putin cunoscut.
Nu are piese de umplutura. All killers, no fillers. Chiar daca Black Cloud, Falling Short si Always nu sunt atit de surprinzatoare si arata prea mult aprecierea lui Michael Gilbert pentru Jeff Loomis, nu stirbesc, pina la urma, impresia generala.

Albumul asta e o mare bucurie dar, in acelasi timp, ma intristeaza. The Cold nu are distribuitor in Europa si Flotsam and Jetsam nu au destui bani sa plece in turneu ca sa-l promoveze. Deci o sa ramina in acelasi semi-anonimat mizerabil, indiferent de valoarea muzicii pe care o produc, in timp ce papagalii vor continua sa umple scenele. Viata e grea si lumea e un loc nesimtitor si rece. Ia sa mai bag o data un The Cold, sa ma incalzesc.

Klawz Nota: 10