AMORPHIS - Skyforger

Asteptand cu nerabdare aparitia celui de-al noualea album Amorphis, imi amintesc cum laudam la auzirea piesei Silver Bride modul in care finlandezii au reusit sa se reinventeze de-a lungul timpului. Aici ma refeream la modul cum, fara a mai avea vreo legatura cu Tales From The Thousand Lakes si Black Winter Day, muzica lor si-a gasit un nou stil propriu, pastrand influentele folk si liniile melodice absolut memorabile.
Asadar, sa trecem la noul Skyforger. Albumul se incadreaza in acelasi sound cu care ne-a obisnuit Amorphis in ultima vreme. In plus, apar mult mai pregnant niste elemente care provin din zona prog. O sa le auziti fara indoiala de la inceput, pe prima piesa (Sampo). Acum reversul medaliei este faptul ca sound-ul s-a indepartat intrucatva de death-ul melodic pe care l-am apreciat atat de mult pe Eclipse. Toata atmosfera este mai calma si mai lenta, intr-un cuvant, mai %u201Esoft%u201D, atat pe partea instrumentala cat si la capitolul voce, unde accentul cade pe vocea clean.
Albumul e bine realizat ca structura, piesele cu mai mult nerv (Majestic Beast) intra exact atunci cand trebuie. Imposibil sa nu remarc aici modul cum intra chitara solo in partea a doua a catorva piese (Silver Bride, Highest Star, Course of Fate), dand acea nota melodica complexa, catchy si emotionanta pe care am apreciat-o intotdeauna la Amorphis.
Cu toate acestea, pe langa mai multa energie, pieselor parca le lipseste parca si ceva mai multa inspiratie. Dupa cum ziceam, piesele sunt aranjate bine, dar cu toate acestea in partea a doua a albumului n-am mai auzit nimic prea nou si am avut impresia de aceleasi elemente reutilizate. Probabil nu m-ar fi deranjat aspectul acesta daca piesele ar fi fost mai energice, mai in stilul death melodic, dar conceptia si elementele prog nu m-au impresionat, ba chiar mi s-a parut ca diminueaza coerenta unelor compozitii. Senzatia a fost de neclaritate a acestora; ascultand unele piese in final nu-mi era prea clar ce s-a intamplat pe parcurs; de unde au plecat si unde au ajuns si ce au vrut sa transmita intre timp.
Un album interesant in final, cu cateva piese foarte reusite, in ciuda unor momente cu mai putina inspiratie si claritate compozitionala. Amorphis au experimentat cu elemente prog, asa cum de altfel au experimentat de-a lungul timpului cate o vreme dupa fiecare release foarte reusit. Ceea ce ma face si mai curios cu privire la directiile viitoare.
Cele mai reusite piese mi-au parut: Silver Bride, Sky Is Mine, Skyforger, From Earth I Rose (o piesa cu un feeling foarte %u201Eorganic%u201D)
( )  Elementele de melodicitate catchy si complexa in acelasi timp; finetea cu care integreaza elemente folk cu death melodic si prog
(-)  Cam soft; unele compozitii neclare; ar fi fost nevoie de ceva mai multa inspiratie, am avut senzatia de elemente melodice refolosite

Goss Nota: 8.5