MANTICORA - Safe

Can you crack the Safe?

Puteti, ma, sa le spargeti seifu' la astia? Nu stiu daca la asta s-au gindit cind au botezat albumul si cind i-au tras coperta asta seaca si impenetrabila, dar asta le-a iesit. Un album pe care n-ai de unde sa-l apuci si pe care nu-l poate deschide oricine. Compact si neted, fara asperitati care sa agate, bine acoperit din toate partile de riffuri solide, ca de niste ziduri groase.

E un album cu tupeu, vine peste tine hotarit sa te dea jos cu un asalt impresionant de riffuri nervoase, care arata o trupa ce straluceste prin coeziune si tehnica chiar si la viteza mare. Accentul care pe chitari si tobe, pe ritmuri adica, vocea si melodia au roluri neglijabile. Nu e thrash metal curat, dar e foarte aproape. Imi da senzatia unui zid sonic de nezdruncinat, care dupa ascultare nu-mi lasa decit o zumzaiala in cap. Da, riffurile sunt beton, si le fredonez cind le aud, dar mi-au trebuit foarte multe ascultari pina sa si retin citeva dintre ele. Teoretic, piesele incearca sa se faca interesante felul in care contruiesc si alterneaza ritmurile, dar nici una nu reuseste sa iasa in evidenta si sa-mi retina atentia fara sa fac eu un efort constient s-o urmaresc de la un capat la celalalt. Cam de fiecare data, pina sa ajung la Carrion Eaters ma gindesc deja la altceva si nu mai am receptivitatea necesara sa apreciez o piesa de 14 minute, cite are urmatoarea, titulara Safe.

Apreciez energia interpretarii, apreciez si traforajul viteza de mare precizie. Dar nu sunt sigur ca, de data asta, inaccesibilitatea Manticorei tine numai de hotarirea lor ferma de a nu face compromisuri. Pentru ca dupa ce le-am spart Safe-ul, am impresia ca numai peretii au fost de el.

Klawz Nota: 8.5