L.A. GUNS - Rips The Covers Off

In a doua parte a anilor '80, in plina perioada glam/hair metal, aparea o serie de trupe care combinau stilul si look-ul glam cu influnente rock'n'roll si punk si mai ales cu atitudinea aferenta. Printre pionierii genului sleaze, caci despre el este vorba, asociat de multe ori mai mult cu imaginea decat cu muzica in sine, se numara si L.A. Guns. Formata la mijlocul anilor '80 la iniativa lui Tracii Guns (dupa ce acesta parasise Guns'n'Roses pentru a-i lasa loc lui Slash si dupa o auditie fara rezultat pentru postul de chitarist in Ratt), aceasta gasca s-a bucurat de un deosebit succes comercial (si de atentie in presa) pe la sfarsitul anilor '80 si in primii ani din '90 pana in 1991-1992 cand odata cu aparitia genului grunge, sleaze-ul a iesit din atentie si trupa s-a desfiinat. Reinfiinata in 1995, a suferit o serie de schimbari de componenta care au culminat cu plecarea lui Tracii in urma cu doi ani cand acesta s-a alturat lui John Corabi (ex Motley Crue) pentru a aborda un rock mai modern cu Brides Of Destruction.

'Rip The Covers Off' este, dupa cum spune si titlul, un album de coveruri, idee nu chiar originala (au mai facut-o multe trupe printre care Great White, Helloween, Slayer, Iced Earth, Joe Lyn Turner etc si chiar anul acesta au aparut si alte astfel de productii semnate Kevin Dubrow - ex Quiet Riot, Living Loud) dar constand, pentru publicul mai tanar, intr-un prilej bun de descoperire a unor trupe care au avut ceva de spus in trecut si de distractie pentru muzicieni (cui nu-i place sa cante piesele preferate?). L.A. Guns au preluat piese apartinand genurilor din background-ul lor ca muzicieni si curentelor din care se trage sleaze rock-ul abordat de acestia: classic rock (Led Zeppelin, Queen), hard rock & rock'n'roll (Rose Tatoo, Aerosmith), heavy metal (Saxon), hard'n'heavy (Hanoi Rocks), glam rock (David Bowie), punk rock (Iggy Pop and The Stooges). Cu toate astea piesele se incadreaza perfect in stilul L.A. Guns si suna ca si cum ar fi compozitii proprii (mai putin piesa lui Donovan, 'Hurdy Gurdy Man' care este diferita de restul pieselor aducand cu muzica folk).

Chitaristul Stacey Blades este inlocuitorul lui Tracii si sa se descurca bine cu aceasta indatorire dificila. Restul trupei este si el la intaltime: Phil Lewis se adapteaza foarte bine la fiecare piesa si vocea sa este in cea mai buna forma iar sectia ritmica (Steve Riley - tobe , Adam Hamilton - bass) suna fara repros. Trupetii au ramas fideli variantelor originale ale pieselor dar au adaugat acestora emblema L.A. Guns. Ce imi place cel mai mult este ca albumul degaja o buna dispozitie extrem de molipsitoare, spiritul rock'n'roll fiind la el acasa in aceasta trupa.

In final, sunt incluse si doua variante live ale unor piese de pe albumul de studio precedent, 'Waking The Dead', cu un sound brut (de bootleg), dar nu prea intelg care este rostul lor.

Este un album de avut in colectie, cu piese care au fost hit-uri la nivel american sau european in special din perioada anilor '70 dar intrand si in '60 (Donovan) si '80 (Hanoi Rocks, Saxon), interpretate cu multa pasiune de acesti rockeri din L.A. si care merge de minune la chefuri sau la masina. Lansarea la inceputul verii a acestuia este o idee buna pentru ca ce se aude aici se potriveste perfect cu acest anotimp. Eu vad in acest disc un antidot impotriva starilor de depresie care cred ca ar da rezultate si mai bune insotit de cateva beri. Keep on rock'n'rolling.

Piese favorite: 'Rock'n'Roll Outlaw', 'Wheels Of Steel', 'Search And Destroy'

Andrei M. Nota: 8