STRATOVARIUS - Polaris

A trecut ceva timp de cand Stratovarius era port drapelul power-metalului european. Cateva albume mai putin reusite si certuri intre membrii trupei au facut ca Stratovarius sa dispara din peisajul metalului contemporan. La un moment dat se parea ca grupul s-a desfiintat. Iata insa ca dupa patru ani de tacere Kotipelto si compania au scos un nou album, primul album pe care nu mai apare Timo Tolkki. In schimb sunt adusi doi membri noi %u2013 Lauri Porra (bas) si Matias Kupiainen (chitara).

Am ascultat albumul cu reticenta dar si cu curiozitate. Reticenta, pentru ca nu ma asteptam la ceva revolutionar, la fel cum nu ma mai astept la ceva care sa ma uimeasca din partea unui Queensryche, Gamma Ray sau Fates Warning. Curiozitate, pentru ca 5 dintre piese (nr. 2,6,9,10 si 11) sunt compuse de Lauri Porra iar prima piesa e compusa de Matias Kupiainen, care contribuie si la piesele 7 si 8. Deci, mai mult de jumatate de album trebuia sa nu mai sune ca vechiul Stratovarius.

In mare se poate spune ca albumul e suficient de reusit ca sa garanteze un come back in noua formula. Nu aduce nimic nou ci reprezinta mai degraba o reintoarcere la formulele de pe vremea lui Episode, Visions si Destiny. Cu toate acestea piesele nu sunt simple clone ale succeselor trecute si nici una nu este slaba.

Lipsa lui Tolkki nu se simte deloc. Kupiainen se dovedeste a fi un inlocuitor tehnic si inspirat care reuseste sa aduca un suflu nou catorva piese. E deajuns sa ascultati soloul lui din finalul lui Winter Skies ca sa va convingeti ca Stratovarius nu pierdut nimic ci dimpotriva. Contributia lui Jens Johansson este mai consistenta decat de obicei. Keyboard-ul iese in fata in aproape fiecare piesa dand albumului accente neoclasice. J?rg Michael reuseste sa faca o treaba buna la baterie impunand un ritm characteristic de dublu bas in majoritatea pieselor fara sa iasa in evidenta cu solouri sau contributii originale.
Surprinzator este faptul ca noii membri au contribuit cu compozitii care nu se deosebesc prea mult de stilul traditional al grupului. Daca nu as fi stiut ca piesele sunt compuse de ei as fi jurat ca ascult trupa in componenta clasica.

Albumul debuteaza cu Deep Unknown, o piesa rapida cu influente progresive pe care Johansen are o contributie decisiva. Falling Star este mai lenta si nu iese prea mult in evidenta. King of Nothing este o piesa atipica cu o atmosfera mai sumbra decat de obicei si trasaturi epice. Blind este o piesa traditionala, rapida, trepidanta care ar fi anosta fara contributia inspirata a lui Johansson care reuseste sa o salveze. Winter Skies, o balada caracteristica Stratovarius este una dintre cele mai bune piese de pe album. Tolkki dovedeste aici ca inca mai stie sa emotioneze cu vocea sa, Johansson contribuie cu un solo reusit de pian iar Kupiainen concluzioneaza cu un solo impresionant de chitara. Forever Is Today e o alta piesa rapida care imi aduce aminte de stilul adoptat pe Infinite. Aici contributia lui Kupiainen seamana cu stilul lui Michael Romeo de pe primele albume Symphony X. Higher we go continua in acelasi stil cu ritmuri rapide si un refren %u201Ccatchy%u201D care ne face sa ne amintim de Hunting High and Low. Somehow Precious e o alta balada reusita. Urmatoarele doua piese formeaza Emancipation Suite. Ambele parti au un suflu epic, eroic si un ritm lent. Chiar daca pe alocuri au unele momente de stralucire datorita interventiilor salvatoare ale lui Kupiainen dar nu reusesc sa convinga parand putin fortate. Imi aduc aminte de esecul lui Manowar cu Triumph of Steel. Albumul se incheie cu o alta balada, de data asta cu influente medievale %u2013 When Mountains Fall.

In concluzie Polaris este un album bun cu multe momente de stralucire dar si cu parti mediocre.

Arthur Nota: 8.5