MIDNATTSOL - Nordlys

Imitatio matter studiorum? Din fericire un principiu care in muzica nu este deloc valabil. Am admirat si admir trupele care activeaza pe scena de rock actuala. In primul rand pentru curajul de a incerca sa fac ceva nou cand aproape toate combinatiile s-au epuizat. De aceea cu noul album Nordlys al nemtilor Midnattsol doresc sa pornesc usor, fara acuze flagrante, spunand ca desi incearca sa compuna original tind sa cada intr-o uniformitate suparatoare.
Foarte multe piese de pe album spun in desfasurarea lor povestea altor trupe, care le-au fost sursa evidenta de inspiratie. Si usor-usor, desi ritmul este la inceput promitator iar linia melodica parcurge in medie 2-3 registre diferite, cand ajung  la apogeu amortesc inexplicabil. Nici macar vocea sopranei Carmen Espanaes, cu un timbru interesant, grav si puternic, nu reuseste sa salveze atmosfera preponderent aplatizata. Carmen este de fapt sora mult mai daruita vocal a solistei Liv Kristine de la Leave’s Eyes.
Sa fac o mica gluma: daca Opeth ar fi avut soprana in loc de Akerfeldt, asa ar fi sunat. Asta la nivel instrumental pentru ca la nivel de compozitie si versuri inspiratia nu e foarte prolifica. Asemanarea cu Opeth este si gaselnita pe care au folosit-o ca sa aiba succes. Faptul ca pe majoritatea pieselor ii copiaza fara nerusinare nu este un omagiu adus trupei, ci un mare minus pentru album.
Intro-urile de la Open your Eyes si Northern Light sunt stanjenitor rupte dintr-un Blackwater Park sau un My arms, your Hearse. Iar incepand cu Konkylie si terminand cu piesa River of Virgin Soil ai senzatia ca asculti aceeasi piesa ce se intinde ca un sarpe nesatul in jurul gatului tau pentru jumatate de ora. Singurul bonus si singura piesa cu cateva accente originale este chiar ultima, En Natt i Nord.
Prin urmare Nordlys nu este un album tocmai reusit. Trupa in sine, Midnattsol, are oameni talentati si ambitiosi care, daca se straduiesc sa faca ceva mai putin influentabil, pot reusi sa ajunga o trupa demna de luat in seama.
Trebuie sa vorbesc putin si despre coperta..Asta pentru ca m-am amuzat teribil pe seama sa. Nu pot sa nu remarc acele doua fapturi blonde cu ochi azurii care privesc gingas spre noi. Transformarea in Adobe Photoshop (sau Corel) este facuta foarte brutal, iar modul in care fetele privesc, desparte si mult cele 2 atmosfere antagonice: personajele  si background-ul. Mi-a amintit de jocurile pe calculator acea Mana (substanta verde) care rasare din mainile fapturilor devenite deja zeite, catre cerul instelat. Foarte “poetic” si foarte neinspirat.
(+) talentul instrumentistilor si vocea lui Carmen
(-) lipsa de autenticitate, uniformizarea si coperta

Advent Nota: 7