G.U.T. - My Only Drug Is Madness

Biz  Dies, Music Wins este motto-ul sub care a luat nastere G.U.T., cel mai nou proiect al extravagantului muzician Cornelius von Jackhelln (Sturmgeist, Solefald). Cornelius nu s-a rezumat la a ramane cu aceasta deviza la nivel declarativ, ci a vrut sa experimenteze daca poate compune, inregistra, produce, promova si finanta de unul singur un album de studio. In ce masura a reusit (o copie a albumului a ajuns in cele din urma si in casuta postala Metalfan), numai el poate spune, dar un fapt ramane cert: My Only Drug Is Madness se constituiie ca unul dintre cele mai neconvetionale produse muzicale pe care le-am ascultat in ultima perioada.  Un melanj sonor impresionant de beats-uri dance, elemente industriale, riff-uri de chitara agresive, elemente de hardcore si post punk, screaming, dar si voci de soprana te transpune intr-un univers halucinant din care nu lipsesc umorul si ironia (Mastur Bator,  Balkanized in Belgrade). Cele 10 piese stau sub semnul experimentului, al imbinarii imposibile de elemente provenind din zone stilistice extrem de diverse, o adevarata gradina zoologica, asa cum isi autodefineste “opera” insusi Cornelius.  O surpriza placuta este  si cover-ul Darkthrone, Transilvanian Hunger, cea mai inedita transpunere a celebrei piese pe care am auzit-o pana acum. Cvartetul de coarde, folosirea unor stravechi sintetizatoare sovietice (RITM 2), dar si nemtesti (Vermona), cat si contributia mai multor vocalisti talentati sunt alte  atuuri care recomanda acest neobisnuit album.
(+) disc nonconformist si creativ, originalitate, piesele  First Song Last Chance,  Mastur Bator si cover-ul Darkthrone 
(-) contine si secvente mai putin inspirate

Dragos P. Nota: 8.5