HYSTERICA - Metalwar

Iubesc femeia! Mai ales in luna lui martisor cind, nu-i asa, traditia ne indeamna sa o iubim cu si mai mare afectiune ca in restul anului, si mai ales cind cinta heavy metal atit de bine ca Hysterica: cinci fete din Suedia care se distreaza dar sunt departe de a fi o gluma. Ok, e adevarat ca se folosesc (cu inteligenta, as zice, intr-un mod cam ambiguu, intre bascalie si gravitate) de clisee pe toate partile, de la fotografiile promotionale si pina la versurile pieselor, dar asta nu inseamna ca nu stiu sa cinte bine.

Metalul fetelor de la Hysterica nu este chiar foarte impresionant din prima ascultare, pare invechit, sablonard, n-are hituri si nici nu-i atit de vioi cum o cere ritmul supersonic al vietilor noastre de metalisti moderni. In plus, pe unii dintre ascultatori s-ar putea ca vocea lui Anni sa ii zgirie pe urechi. De aici deduceti ca nu are o voce comuna; pe toata durata Metalwarului, cinta la fel de mult cit vorbeste sau tipa pur si simplu. Pare oribil, dar mie imi place si o prefer unei vocaliste corecte dar fara personalitate.

Deci, desi e clar din capul locului ca Hysterica nu inventeaza absolut nimic pe acest disc, si mi se pare ca nici nu au pretentia, felul in care ele re-pun probleme vechi si le si rezolva este atit de neobisnuit, cel putin pentru timpul prezent, incit am ceva dificultati cind vreau sa-l descriu. Si nici nu pot sa ma agat de comparatii cu trupe celebre, pentru ca nu sunt influente evidente. E metal, nici speed nici thrash, nici foarte heavy, dar are riff, aplecat spre groove fara sa ajunga totusi pina la el si cu citeva refrene fredonabile (Halloween si Heavy Metal Man), prea putine ca sa-l faca metal melodic. Solourile-s scurtute si decente, cam timide, dar compenseaza riffurile hotarite, ca si atmosfera generala pe care o da trupa, niste fete hotarite, care nu stiu multe, da-s puse pe treaba. Imi place foarte mult ritmul discului si ruperile lui dese, chiar daca uneori face piesele sa para impiedicate, are o cadenta pina la urma contagioasa (vezi Bless the Beast sau Metalwar). Ce-l trage in jos e imaturitatea unor compozitii cum ar fi Louder care e, din fericire, singura piesa de evitat de pe disc. In rest e vorba doar de pasaje inutile, care puteau fi facute mai bine si care probabil ca chiar vor fi facute mai bine pe discul urmator. Eu n-am motive sa cred ca nu va fi asa.

Klawz Nota: 8.5