MUSTASCH - Latest Version of the Truth

Voi trece peste numele trupei care i-a starnit lui Klawz amuzamentul si m-a intrebat de astia unde am mai dat (apropo, in Suedia, unde cica ar si fi fost nominalizati cu vreo doua albume anterioare la Premiile Grammy suedeze). Voi trece si peste coperta albumului care nu-mi spune nimic si care nu m-ar fi determinat sa-l ascult. Voi trece la continut: un power/heavy metal a la anii ’80, cu cateva influente hard rock ce duc cu gandul al AC/DC, cu alte cateva mai spre stoner, dar si cu multe influente moderne (in afara de sunetul cristal), precum splendidele viori de pe Double Nature sau Forever Begins Today, cu solo-uri ametitoare, cu clape doar cat sa faca sunetul mai plin, cu refrene catchy (ca in I Wanna Be Loved, Falling Down sau Bring Me Everyone) si cu ritmuri de head bang-uiala. Cea mai reusita piesa mi s-a parut Spreading the Worst, fiind probabil si cea mai ancorata in stoner. Piese slabe nu am gasit, fiecare isi are locul ei si nimic nu e in plus. Versurile sunt, din cate am reusit eu sa aprofundez, de natura personala, propriile trairi, furii, bucurii, deznadejdi – precum Bring me everyone / I’d love to hurt someone sau Now I know what’s hunger / Now I know what’s thirst si asa mai departe. Probabil ca asa ar trebui si definit albumul – ca o experienta foarte personala. Eu am gustat-o din plin, avand ceva de inima albastra in ea: de la Into the Night, cu toata revolta si strigatele sale, si pana la introspectiva The End.

(+) compozitii, aranjamente orchestrale, sentimente transmise, productie
(-) ceva ii lipseste pentru a depasi stadiul de underground

Mad Nota: 8.5