MONARCHY - Jamming

Nu prea exista vocali care sa se apuce de metal melodic in undergroundul romanesc, probabil din cauza asta trupele cam evita genul asta. Iar cele care nu-l evita nu dau prea mare importanta vocii. Si asa se face ca atunci cind dau peste un vocal capabil si care lasa si impresia ca ar avea talent, e un eveniment. Din punctul asta de vedere, (dar nu numai, pentru ca in spatele lui Eugen Brudaru e o echipa apropiata ca valoare) Fortuneteller este o promisiune pe cale sa se confirme. Si tot din punctul asta de vedere, Monarchy este o revelatie.

Intentia mea nu este sa minimalizez contributia celorlalti membri ai trupei, dar chiar de la prima ascultare am fost entuziasmat de prestatia lui Dragos Cretu. Mai precis, si poate asta nu e in totalitate flatant, m-a uimit asemanarea cu vocea si maniera de a cinta a lui Geoff Tate (Queensryche), mai ales pe pasajele lente. Asta este o performanta, dar si o obligatie. Dragos inca nu are nivelul tehnic al lui Tate, dar asta se poate rezolva, e o chestie de vointa. Insa influentele prea evidente, acceptabile la nivelul unui prim material demo, ar trebui, zic eu, scuturate si filtrate pe viitor.

Acelasi lucru il pot spune si despre partea instrumentala. Monarchy cinta un heavy metal optzecist, destul de apropiat de ce faceau Queensryche la inceputuri, un pic mai sofisticat, cu interventii de clapa pe diverse tonuri si un nerv de thrash pe a treia piesa. Am impresia ca baietii nu sunt inca hotariti in ce parte s-o apuce, sunt tentati s-o ia si spre progressive, le place si oldschool direct si ar vrea sa fie si irezistibil de melodici, ma rog, e doar primul demo, sa zicem ca au timp sa se hotarasca. Chiar daca trupa exista din 1990 si probabil media de virsta a trupetilor e pe undeva pe la 30 de ani. Cele patru piese de pe disc, (pe care, apropo, le puteti asculta pe Myspace) chiar daca un pic confuze si afisindu-si prea vizibil influentele, imi dau, in acelasi timp impresia ca trupa ar fi interesata de gasirea unui drum propriu si ca are si potentialul si abilitatile tehnice de a-l gasi. Pentru asta, si pentru ca imi place Geoff Tate, dau jumatate de punct in plus. Sper sa nu regret c-am facut-o atunci cind o sa ascult urmatorul disc Monarchy.

Klawz Nota: 8