CLAWFINGER - Hate Yourself with Style

Repeat Yourself With Style

Scuze ca dau poanta la inceput (nu c-ar fi vreo mare poanta), dar chiar asta cred ca e definitia buna pentru cel mai recent album Clawfinger.
Mi-a placut mult trupa asta, inca de la Deaf Dumb Blind. Agresivitate, o tangenta cu ceea ce avea sa devina mai incolo “dub metal” (vezi olandezii de la Dub War sau, din zona mainstream, Asian Dub Foundation) si o nonsalanta in a propune alternativa europeana la Rage Against The Machine. Asa, ca de la Zak (Tell) la Zack (de la Rocha).

Dar oamenii ne-au avertizat, de cativa ani incoace. Pe site au o rubrica asemanatoare quiz-ului (“despre noi”) de la Metalfan (in nici un caz n-avem noi o rubrica asemanatoare lor:). Iar acolo citim factorii care le determina manifestarea artistica; spre deosebire de Metalfan, unde citim factorii care ne determina problemele de personalitate :).
Revenind la Clawfinger, pe quiz-ul respectiv vedem aceleasi preferinte muzicale, de ceva timp incoace, pentru muzicieni; si aceleasi motive de ura pentru vocalul/mastermind-ul Zak Tell: rasismul, homofobia, megalomania.
Dovada ca s-au remarcat cu Nigger, au isterizat cu Biggest&The Best si si-au inceput ultimul album cu The Faggot In You. Si cu asta isi tin fanii in priza de 13, 10, 7 sau 5 ani – in functie de generatie.

Cat despre suportul muzical pentru aceasta platforma sociala, pe ultimul album el s-a modificat putin. Apar refrene din ce in ce mai aproape de melodie – fie pe modelul de scream/choire din new metal-ul american, fie prin interventia vocilor feminine in plin rapcore/hardcore. Pe de alta parte, se vad mai multe riff-uri de hardcore si punk, plus cateva faze de Pantera/Down in efectele chitarilor.

Tentatia melodiei se vede foarte clar pe Right To Rape, The Best & The Worst, Without A Case si God Is Dead. Compensarea fanilor old school vine odata cu melodiile Hate Yourself With Style, Dirty Lies, Breakout si (mai ales) What We’ve Got Is What You’re Getting.

N-ar fi drept sa va vand o piesa sau alta. Depinde foarte mult de momentul in care ati ascultat prima data Clawfinger si mai depinde de ce calitati ati apreciat la ei.
Hate Yourself... e un album care trece cumva prin toate perioadele Clawfinger, insa problema e ca nu aduce foarte multe in plus. Dar exista o explicatie si pentru asta.
Baietii au zis, mai demult, ca termenul Clawfinger este echivalentul englez al unei expresii suedeze care in romana (na, belea) ar insemna “a te agata si de ultimul pai”.

Da, Clawfinger se agata de un stil. Noroc ca o fac intr-un mod elegant. Plus ca, vazut de curand in concert, Clawfinger e spectaculos si agresiv. Asta le-a mai dat un punct.

Tzugu Nota: 8