GNOSTIC - Engineering the Rule
|
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 25.05.2009 CASA DISCURI: Season of Mist 8.5
NOTA METALFAN: 8.5
NOTEAZA ALBUM: 6 voturi
|
Gnostic  COMPONENTA: Kevin Freeman – voce; Sonny Carson – chitara; Chris Baker – chitara; Steve Morley – bas; Steve Flynn - tobe |
|
TRACKLIST: 01. Visceral02. Isolate Gravity03. Sleeping Ground04. Egineering the Rule05. Wall Of Lies06. Violently Calm07. Life Suffering08. Corrosive09. Mindlock10. Splinters Of Change |
Dupa o absenta indelungata (parasind Atheist in 1992 la scurt timp dupa decesul basistului Roger Patterson), Steve Flynn revine pe scena muzicii extreme in 2004. Un an mai tarziu, nucleul noului sau proiect %u2013 Gnostic - este deja inchegat si gata de a %u201Dingineri%u201D piese noi. Doua demo-uri si 4 ani mai tarziu apare Engineering the Rule care grupeaza, intr-o noua prezentare, cele 8 piese deja lansate in 2005 si 2006 si doua piese noi: Visceral si Engineering the Rule. Tinand cont ca albumul a fost produs intr-o formula ce contine 3 parti Atheist (care in varianta live devin chiar 4), nu e greu de ghicit cam prin ce zona a spectrului metalist isi face veacul Gnostic: cea a unui death metal tehnic si progresist (eticheta care, desigur, s-ar lungi la nesfarsit daca ar fi sa inglobeze toate influentele altoite la trunchiul principal) de luat aminte si aprofundat. Prin urmare, cei care din 2006 incoace au asteptat cu nerabdare un nou album Atheist si nu mai au rabdare pana la aparitia acestuia, preconizata tot in cursul acestui an si tot la Season of Mist, isi pot ogoi dorurile cu Gnostic. Asta in masura in care vor tolera intruziuni de tipul Death-Pestilence, precum si prezenta unui frontman caustic, turbat si (hard)corist ai carui idoli par sa fie Phil Anselmo si Jens Kidman. Altminteri, pe frontul Gnostic, muzica se dezlantuie intr-o orgie de ritmuri, rifuri si multe acrobatii de sorginte jazz-ista sau metal-ista care, daca nu v-au prins din prima, acordati-le o a doua sansa si-n mod sigur vor incepe sa prinda radacini in player. Faptul ca fiecare instrument isi permite sa rataceasca independent pe caile inspiratiei, iar compozitiile nu au nici o legatura cu sabloanele si structurile canonice ale metalului poate descuraja, lasand impresia unui haos muzical din care o miriada de idei se naste si se stinge la fel de fulgerator fara a conduce, in general, la structuri stabile. Cu alte cuvinte, un fel de freestyling metalist al instrumentelor in care, nu rareori, tobele lui Steve Flynn par sa aiba ultimul cuvant, provocand restul instrumentelor sa tina pasul cu ritmurile-i luxuriante (Sleeping Ground sau solo-ul de pe Life, Suffering). Complexitatea pieselor este sporita si de numarul de detalii tehnice care concureaza pe unitatea de timp (un exemplu elocvent apare pe Isolate Gravity), precum si de dinamica anarhica ce oscileaza constant intre pasaje de shredding furios, riffuri in cascada, peste care mai poposeste si-un solo ratacit din alt univers, ba de ce nu si ceva momente acustice suferinde sau glaciale (Wall of Lies, Mindlock) ori pasaje sacadate cu frazare si riffuri thrash (Splinters of Change); iar in tot acest timp sectia ritmica isi vede de treaba sarguincios, dar la fel de creativ si imprevizibil. Tehnicismul exacerbat (la puterea a 4-a, tinand cont ca fiecare instrument %u201Dinginereste%u201D la fel de mult si la fel bine) si densitatea compozitiilor sunt desigur calitati incomensurabile in ochii initiatilor; din pacate, aceste calitati fac ca Engineering the Rule sa ramina un album de nisa, de audiat in modul %u201Drabdare si perseverenta%u201D pentru a-i putea cerne complexitatea si pentru a urmari capriciile unei ingeniozitati fara frau.
G.A.S.
Nota: 8.5 |
Posteaza pe pagina mea de Twitter
Posteaza pe pagina mea de Facebook
Posteaza pe pagina mea de MySpace
Trimite pe YM
Trimite pe emailAlte Albume
Screams and Whispers
Fire Make Thunder
Stones Grow Her Name
A rothadó virágok színüket vesztik
• Ron 'Bumblefoot 'Thal (GUNS N'ROSES): Chinese Democracy, un album unic
• Keith Morris (OFF!, ex-CIRCLE JERKS, ex-BLACK FLAG): nu folositi “atitudinea punk rock” ca o scuza pentru un comportament prostesc!
• David Ellefson (MEGADETH): speram sa lansam un disc unplugged
• KRYPTON: din nou, Fara teama!
• AKRAL NECROSIS: muzica, nu marketing
• BREATHELAST: cine respira ultimul, respira mai bine
• TesseracT: nimic la intimplare
• Rob 'the Baron' Miller (AMEBIX): cand crust-ul intalneste doom-ul
• Romanian Rock Meeting 2 cu APOCALYPTICA
• Concert Asphyx la Bucuresti
• Anneke van Giersbergen la Bucuresti
• Blaze Bayley – show electrizant in Silver Church
• Steelborn – seara de foc la lansarea albumului Trup de apa
• FATES WARNING la Bucuresti: cand fanii iau atitudine
• VITA DE VIE – A Night at the Opera
• Concert acustic Bucium la Clubul Taranului
Nota utilizatorilor: 7.9
Inceputul anilor '90 au adus in prim plan o multime de trupe care, etalind creatii mai serioase sau mai puerile, bateau de zor la portile celebritatzii. Parte din ele s-au evidentiat . Putine, ce-i drept, insa acele trupe care au razbit, cu sigurantza au lasat urme (chiar daca unele nu mai activeaza) adinci inventind stiluri noi .
La vremea respectiva , Atheist era al naibii de greu de digerat. Fara sa fi cunoscut Gentle Giant, fara sa fi ascultat nitzel Focus,fara ceva cunostintza de Emerson Lake and Palmer care sa mai fi si rasunat bine in urechile unui "vajnic" metalist...Atheist ar fi fost ascultat doar de dragul modei "de gashca" sau pentru ca pur si simplu "circula" respectiva caseta poloneza.
Totusi , ce i-a facut celebri pe Atheist si de ce Psycho Symphony abia de si-i mai aminteste vreun ungurash? E destul de simplu : mai multa lume se duce in Atlanta la un concert decit la Carei la Casa de "Caldura" a Sindicatelor.
La timpuri noi ... oameni (oarecum) noi...insa Gnostic reprezinta in acest moment ceea ce Psycho Symphony ar fi putut fi acum 10 ani . Lejer!
Poate ca pentru unii entuziashti ai acestui gen de muzica sau prim-ascultatori, cometariul tau si nota reprezinta o mare jignire, recte subiect de "sfada".
Drept pentru care ii rog respectuos pe cei ce vor adauga citeva rinduri acestui comentariu sa nu inceapa o polemica fara rost. Daca nu ai ascultat Psycho Symphony acum 10 ani , sincer, nu e momentul sa-i ridici in slavi pe Gnostic. Chiar daca albumul este bun.
intr-adevar, nu e o distantza chiar atit de mare, d.p.d.v. al maiestriei pe instrument, intre trupele mentzionate. iaca, inca ma' am p'acasa vreo citeva casete (le pastrez din diverse motive). una dintre ele este TKL, cu autografe de la totzi trupetzii. totushi, iashte o cale destul de lungutza intre ce s'aude acolo shi gnostic. intr-adevar, ishi spune cuvintu' experentza, geografia, etc., da' parca ash merge putzin mai mult pe mina astora din gnostic/atheist ...
Mickey si Gigi (in ordine cronologica) multumesc mult de comentariile la obiect. Nu stiu daca respectabilitatea trupetilor, genul practicat sau nota a actionat ca un antidot impotriva comentariilor nepertinente. Oricum, revenind la album, cum bine a punctat Mickey, albumul mi-a placut foarte mult, dar de la primele pasaje a sunat prea familiar pentru a-i acorda o nota mai mare (de unde poate si discrepanta dintre textul destul de laudativ si nota). Asta nu inseamna ca acolo unde caile au fost deja deschise si batatorite nu este loc de calitate si inventivitate. Cred si in incercarea de a crea ceva care, calitativ, se ridica la standardul Atheist dar care, in acelasi timp difera de Atheist, Flynn a contactat un frontman cu timbrul si apucaturile lui Freeman. Marturisesc ca la inceput mi-a fost destul de greu sa diger combinatia, dar dincolo de asta, albumul m-a cucerit.
PS: da' stiu c-am asudat serios incercand si reincercand sa postez un raspuns; sper ca de data asta sa se lipeasca de site si sa fie vizualizat