DIE VERBANNTEN KINDER EVAS - Dusk And Void Became Alive

De cand nu ai mai visat, draga cititorule? De cand nu ai mai stat putin timp cu tine insuti, gata sa te lasi prada melancoliei? Ca a fost ieri sau acum cativa ani, reveria pare a fi un lucru bun, cel putin atunci cand ii asculti pe cei de la DVKE.

Al patrulea album de studio al austrieco/grecilor de la DVKE se constituie, cum era si cazul, intr-o noua calatorie in tinuturile depresive inchipuite de John Dowland si Girgori Petrenko (cei care au scris versurile) si bineinteles de mastermind-ul din spatele trupei: Richard Lederer.

Dupa sapte ani de pauza, cauzata de lipsa unei vocaliste competente (legata si de cateva aspecte ce tin de viata personala), Richard a gasit o voce asa cum visa de mult timp, in persoana domnisoarei de doar 19 ani: Christina Kroustali, care vine din Grecia, pentru a spori si mai mult misterul din spatele trupei.
Iata ca, desi activeaza si in Summoning si Ice Ages, Protector a avut timp sa compuna si muzica de pe Dusk And Void Became Alive si, in ciuda simplitatii aparente, albumul are o profunzime si o frumusete pe care cu greu o poti gasi in mult mai elaboratele opere metal.

Pentru cei care nu au auzit pana acuma de voci polifonice, e timpul sa se documenteze. Pentru cei care au mai ascultat DVKE, se poate spune ca ultimul album nu este cu mult diferit de precedentele, fiind o imbinare intre Come heavy sleep si In darkness let me dwell (cel putin asa declara compozitorul). Privit din perspectiva profanului, Dusk and Void … pune foarte mult accent pe voci, sau, mai bine zis, pe vocea Christinei. Chiar daca pe anumite pasaje pare ca se canta de catre mai multe vocaliste, este doar o impresie, doar talentata Cristina fiind responsabila feminina in sectorul voce. Si ce voce!

Structura pieselor este data de ritmurile tobelor “kettle” si de partitura de pian, destul de rar aparand si alte instrumente: oboi, fagot. Pe alocuri aranjamentul tobelor duc ascultatorul catre pasajele maiestuoase intalnite pe albumele Summoning. In ciuda vocii angelice, Christina are uneori o abordare care iti da fiori, ridicand atat de sus tonalitatea incat crezi ca ingerii tipa acolo sus, cuprinsi de isterie si panica. Desi intervine mult mai putin decat in trecut, vocea lui Protector se face simtita pe anumite pasaje, ramanand la fel de grava si intunecata, ca a unui predicator de sfarsit de lume, intangibil si neinfluentat de ceea ce se intampla in jurul sau.

As fi vrut sa spun ca albumul nu poate fi ascultat tot timpul, fiind o muzica “de stare”, ce iti trezeste simturi pe care ai vrea sa le ascunzi bine de tot intr-un ungher al sufletului, departe de cotidian, departe si tot mai adanc, pentru a nu te influenta in nici un fel. Cred insa ca in ciuda atmosferii apasatoare si destul de depresive a albumului, Dusk And Void Became Alive are o tenta pozitiva, mai ales daca nu iti doresti sa te lasi prada melancoliei si nepasarii.

SkyDancer Nota: 8.5