STEFAN HANCU - Dulceata Mortii

In urma cu aproximativ o saptamana navigam pe net in cautarea unor muzici si filme rare. La un moment dat dau peste o persoana care avea in share chestii mai mult decat interesante. Ba mai mult chiar stia de metalfan.ro.

Din vorba in vorba, tipul ma intraba daca vreau sa ascult ce a "scos" un prieten de-al sau. "Suna mai mult decat misto", zice, "desi e inregistrat acasa."

Prima reactie care m-a incercat, recunosc, a fost indoiala. Prejudecata m-a facut sa ma gandesc ca e inca unul dintre proiectele de apartament, mai mult sau mai putin infecte, mai mult sau mai putin inspirate, mai mult sau mai putin interesante. Dar in primul rand infecte. Deh, om sunt!

Am apasat cu greu play, ora fiind inaintata (era sa scriu interesanta!), si ce mi-a fost dat sa vad. pardon, aud.

De necrezut, atat de tare m-a incitat ce razbatea din Dulceata Mortii, incat nu am oprit playerul decat cand s-a terminat muzica.

Avand in vedere ca sunt redactor serios (haha!) la o revista la fel de serioasa, am incercat sa aflu mai multe despre acest misterios Stefan Hancu, ba chiar, perseverent fiind, i-am aflat numarul de telefon. A doua zi am devenit fericitul posesor al unuia dintre cele 110 exemplare ale Dulcetii Mortii si acum vreau sa impartasesc aceasta experienta cu voi.

Despre persoana Stefan Hancu nu am sa va spun prea multe, una la mana pentru ca nu o cunosc prea bine si doi la mana pentru ca nici nu cred ca e important. Poate intr-o buna zi il veti cunoaste voi personal.

Albumul se prezinta sub forma unui CD serigrafiat care contine si booklet, ce-i drept nu foarte stufos, dar foarte expresiv. Sunt 5 ipostaze (si cu cea de pe CD, 6) ale aceluiasi tantar impietrit pe fundul zaharisit al unui bol care continuse odinioara ceai (stiu asta de la Stefan insusi, pentru ca trebuie sa recunosc ca nu ma prinsesem!). Aspectul este unul extrem de ingrijit si de "artistic" si asta sporeste atat curiozitatea cat si aprecierile vis-à-vis de acest album.

Pentru ca am vorbit despre partea "materiala" a acestui disc, am sa incerc sa va introduc, macar sumar, in substanta lui.

Este un album de chitarist, un chitarist care nu a cantat cu nici o trupa importanta si care nu are studii de specialitate, dar care are o mana extrem de usoara atunci cand vine vorba de riff-uri, dar in special de solouri.

Cand l-am intrebat ce canta, Stefan mi-a raspuns sincer: imi place sa cred ca e progresiv. Si este, intr-o destul de mare masura, un album de progresiv. Unul care se revendica la Joe Satriani sau Steve Vai, cursiv, plin de idei interesante, uneori nervos, de cele mai multe ori contemplativ, intunecat si luminos in egala masura. Este. Stefan Hancu.

Singura compozitie care beneficiaza de partitura vocala este penultima, Plumb, care foloseste textele lui, evident, George Bacovia si pe care il gasim ca invitat pe Adrian Galu de la Interitus Dei.

De mastering s-a ocupat Adi Tabacaru de la Taine iar rezultatul este un album cu o productie peste media celor cu care ne-am obisnuit in ultima perioada.

Nu stiu de unde o sa puteti procura Dulceata Mortii, pentru ca nu beneficiaza nici de aportul vreunei case de discuri si nici despre o distributie pe masura.

Am sa discut cu Stefan pentru a gasi o solutie viabila (si aici cei din Bucuresti vor fi evident avantajati) si in momentul in care aceasta se va fi ivit o sa anunt pe site-ul metalfan.ro.

In final inca o chestie: Dulceata Mortii nu va fi notat si asta nu pentru ca nu ar merita un rating, ci dintr-un motiv destul de lesne de inteles, cel putin pentru mine: nu as vrea sa va influentez in vreun fel auditia. Let the music do the talking.

Puteti downloada albumul de la urmatoarele adrese:
http://hal.cs.tuiasi.ro/~ionutb/Dulceata_Mortii.zip
http://www.soundclick.com/bands/7/dulceatamortii.htm

Sake Nota: 8