ALICE COOPER - Dirty Diamonds

D-l Vincent Fournier aka Alice Cooper are 57 de ani, e casatorit de 29, are 3 copii si e pe cale sa devina bunic. La varsta la care se gandeste sa isi tina nepotii pe genunchi si le povesteasca din viata de rockstar, nu stiu daca ii vine sa le spuna despre chiar toate tampeniile pe care le-a facut, dar un lucru nu o sa le poata ascunde niciodata: muzica pe care a facut-o. Asta pentru ca in magazine ar putea vedea "numai" 26 de albume semnate de bunicu', la radio ar putea asculta zeci de piese, ca sa nu mai spun ca orice baiat serios a vazut cel putin o data, macar din greseala, clipurile din anii '80-'90. A colaborat cu zeci de muzicieni si daca ar fi sa construiesc fara sa ma gandesc prea mult un ipotetic line-up dintre acestia pe care sa-l recunoasca majoritatea, acesta ar fi "doar": Al Pitrelli (g), Tony Levin (b), Derek Sherinian (k), si Eric Singer (d).

Ce te poti astepta de la un rocker de 57 de ani? Ma rog, nu e chiar cert ce, unii au reusit sa dea in mintea copiilor. Dar batranul Alice a reusit sa-si stranga intr-un album cam toate stilurile prin care a trecut in 30 de ani de cariera. Aproape deloc heavy, dar extrem de muzical, albumul reuneste orice de la rock-ul al anilor '70 cantat la costum la clasicul rock'n'rol american cu parfum de autostrada si de la blues-ul negrilor cu feeling de "gibson les paul" la britpop-ul din anii 2000 sau la batranele refrene country.

The Saga Of Jesee Jane parca e cu vocea lui Nick Cave, You Make Me Wanna parca e a lui Brian Adams, Zombie Dance pare un Iggy Pop cu backing de gospel, Six Hours aduce a Gary Moore iar Perfect este Beatles 99.99%. Probabil ca fiecarei piese ii poti gasi similitudini. Nu e un album original, nici nu cred ca Alice Cooper mai doreste sa inventeze ceva la varsta asta. Poate ca n-a inventat nimic nicioata, dar cu singuranta a stiut sa-si faca treaba orice a cantat, a avut in buzunar reteta care a facut aproape orice piesa sa sune bine.

Din cand in cand mi se pare ca nu Alice Cooper e cel care canta, parca nu-i vocea lui acolo si inchid ochii si mi-l imaginez cantand pasajul respectiv si parca da, totusi e el. Asta pentru ca vocea e de o versatilitate incredibila, cu tonuri parca infinite si de o sensibilitate care pe mine m-a impresionat.

Habar n-am ce o sa se aleaga de acest album. Desi nu pare sa mai aduca vreun super hit gen Hey Stupid sau Poisson, acest old school rock'n'roll, cu sunetul brut al vechilor albume Rolling Stones, cum chiar el spune ca a dorit, l-a readus pe Alice Cooper din nou in topuri dupa mai bine de zece ani.

Sincer, cred ca nici nu e cazul sa mai avem un hit, au fost destule. Unele albume au treaba lor, sa-ti fie tovarase in anumite momente, sa amplifice ciocnitul halbelor intr-un bar de rockeri, sa te ajute sa apesi si mai tare pe acceleratie, sa se auda incet in fundal intr-un moment intim sau poate sa-ti accentueze dulcele sau amaruiul din paharul cu vin. Avem o multime de stari fiecare.... Albumul asta are cate o piesa pentru multe dintre ele.

Cynyc Nota: 8