SCHELMISH - Die hässlichen Kinder

De ce spun ca l-am frichinit... pentru ca mi-a luat mult sa ma decid: Schelmish sunt simpli si catchy sau sunt simplisti si comerciali?
Nemtii s-au infiintat acum 10 ani si au scos deja 13 materiale (cu totul, nu doar cele de studio). Pana in 2006 au ars-o mai pe neserios, intr-un soi de muzica bazata pe instrumente de percutie si cimpoaie, asezonata cu o atitudine obraznica si plina de umor a trupei. Atentie, "plina de umor" e totusi descrierea nemtilor, deci putem avea rezervele de rigoare.

Cert e ca, dupa anul mai sus-mentionat, au descoperit si alte instrumente, transformandu-si stilul in unul auto-caracterizat drept "medieval rock/punk/metal". Sincer sa fiu, prima data am ramas complexat de multimea instrumentelor, iar despre "shawm" nici nu auzisem - e un fel de stramos al oboiului si ruda cu ceea ce in romana se numeste "bombarda". Totusi, daca nu asculti albumul cu atentie nu prea auzi toate chestiile astea - cu exceptia clara a cimpoiului.

Simplificand, as spune ca Schelmish sunt o combinatie de Pyogenesis (pe la Twinale Blood si dupa) cu niste Haggard si... probabil cu multe alte trupe germane de care n-oi fi auzit. Pe net am mai vazut niste comparatii cu Fire Tail, pe care chiar am sa-i ascult.

Problema albumului este, cred eu, ca se ia cam in serios. Adica: baietii sunt vestiti si iubiti in Germania pentru "umorul debordant" (atentie, tot sursa nemteasca), ceea ce se vede clar pe piesele usurele si radio-difuzabile ca Boulevard, Uberlanden, Too Late sau Die hässlichen Kinder. Si atunci nu inteleg de ce se mai incurca in tot felul de piese cu semi-pretentii, cum ar fi Bist du bereit, instrumentalele For the Clansmen si Sommer (hei, suntem electro-scotieni) sau Blahsucht - unde am detectat si cuvantul Palestina, deci probabil se vrea serioasa si ca text.
Norocul meu ca pe la urma vin Mosaik si Fur Euch, care trag iarasi creierul la umbra.

Ce sa zic? Schelmish e cel mai de drum lung (la propriu) album pe care l-am ascultat de la Velvet Revolver - Libertad - incoace. O companie ideala pe toate mijloacele de transport, de la microbuzul de Breaza la avionul de Paris. Dar sunt doua diferente mari intre Die Hasslichen Kinder si Libertad: aia de valoare (in favoarea celor de la Velvet Revolver, normal) si faptul ca americanii  au tinut tot albumul in aceeasi nota lejera, ceea ce l-a facut mult mai ascultabil si mai compact. Cred ca nemtii sunt pe drumul caldut, dar sigur, al simplismului si comercialismului. Ce pacat ca vor sa se abata de la el... Poate-i vedem in concert, am auzit ca ar fi caterinca (atentie, de sorginte germana).

Tzugu Nota: 7