DANZIG - Deth Red Sabaoth

Daca inchizi ochii in timp ce asculti al 9-lea album Danzig, ai impresia ca vezi cadavrul lui Elvis conducand un Cadillac rosu prin Iad, in timp ce intoneaza “Gon' get my ju ju bone”, cu vocea grava din Love Me Tender.

Deth Red Sabaoth este, asadar, un album clasic Danzig, are in el toate ingredientele pe care Glenn Allen Anzalone le foloseste de la plecarea sa din Misfits, in 1983; piesele au la baza riff-uri de metal si hard rock, cu oarecare urme de blues chiar, si sunt cufundate intr-o atmosfera apasatoare, gotica, in linie cu versurile de inspiratie, in general, horror. Este primul album scos dupa o pauza de 6 ani si il are la chitara tot pe Tommy Victor, de la Prong; spre deosebire insa de precedentul disc, Circle of Snakes (2004), sunetul de pe Deth Red Sabaoth mi se pare mai putin heavy si mai apropiat de cel al primelor albume Danzig.

Discul incepe in forta, cu Hammer of the Gods, dar atinge apogeul cu o serie de 4 piese excelente: Black Candy – repetitiva si obsesiva, On a Wicked Night – primul single de pe album, cu surprinzatoare influente Led Zeppelin, Deth Red Moon – un alt posibil single si cea mai accesibila piesa de pe album si Ju Ju Bone – unde Danzig incepe ca Elvis si termina ca Jim Morrison, totul pe un riff stoner. Albumul se incheie intr-o nota aproape doom, cu piesa in 2 parti Pyre of Souls si imnul Left Hand Rise Above, ce contine referiri la Left-Hand Path sau magia neagra, pe care insa Danzig o vede aici mai degraba ca o forma de eliberare si de rejectare a conventiilor, decat de satanism: “The brightest star/You see/Must always/Be thee/The greatest thing/To be/Is to be strong/And free”.

E un disc bun, de la un artist care nu s-a abatut niciodata de la valorile sale, in nici unul dintre variatele sale proiecte, fie ca a activat in Misfits, Samhain sau in propria formatie, fie ca a scris cantece pentru Johnny Cash si Roy Orbison sau a creat propria casa de discuri si revista de benzi desenate pentru adulti.

Gedi Nota: 8