DYING FETUS - Descend Into Depravity

   Americanii de la Dying Fetus au aproape 20 de ani de existenta si in 2009 se afla la al saselea album. In tot acest rastimp, prin trupa s-au perindat cam 15 instrumentisti pe tot felul de pozitii, continuitatea fiind mereu asigurata de "dizidendul" John Gallagher. Astfel ca, si in 2009, Dying Fetus revine cu un album de metal extrem care combina placut noul cu vechiul pe aceleasi teme social-politice abordate inca de la inceputuri.
    Combinatia de nou cu vechi e cu atat mai evidenta daca tinem seama de faptul ca e primul album al americanilor inregistrat in 3 oameni, deci intr-o singura chitara. Acest fapt ii limiteaza din start iar din meniu dispar armoniile lucrate in doua chitari si temele de solo peste riff-urile si asa bolnave ale lui Gallagher. Acesta suplineste cu succes lipsa unei a doua chitari intr-o mare masura, dar uneori instrumentatia suna golas, vechi si cliseu, mai ales in pasajele lente si relativ ritmate. Cand insa degetelele i se lanseaza prin game nebanuite si solurile se integreaza direct in riff-uri, Dying Fetus suna interesant, progresiv prin masurile abordate si chiar prin unele mici disonante.
     Sectia ritmica e orientata catre viteza, cu toba abuzand de blast beat si de pedala dubla in 16-imi si 32-imi solicitante, dar fara a suna mecanic si folosind inspirat cinelele pentru punctari si breakuri interesante. Vocea sufera de aceeasi monotonie tipica trupelor de gen, cu un growl cat se poate de cavernos, fara variatii si pretentii, direct, brutal, "declamativ", dar uneori plictisitor.
    Descend Into Depravity nu-i neaparat cel mai reusit album Dying Fetus, nu reinventeaza roata dar macar o tine invartindu-se. Se invarte destul de rotund, mai pe marginea drumului, unde calea e sigura dar batuta, fara insa a se ridica la valoarea unui Destroy Your Opposition.

Cynyc Nota: 8