TO-MERA - Delusions

   Al doilea full length al englezilor de la To-Mera duce mai departe ciudatul progresiv de pe Transcendental. Ciudat cel putin prin asocierea instumentatiei cu o voce feminina nu foarte obisnuita pentru o trupa metal. Maniera si tonul dragutei Julie Kiss s-ar potrivi mai degraba unui The Gathering sau unei trupe de funk, ambiental, eventual trip-hop, motiv pentru care ai toate sansele sa nu o gusti deloc. Pentru mine combinatia mi se pare foarte interesanta, tehnica vocala nu-i rea deloc, insa probabil obisnuinta imi dicteaza ca e ceva straniu in muzica englezilor. Cumva am si senzatia ca vocea, foarte puternica in mix, 'fura' serios din dinamica pieselor.
   Instrumental, progresivul de pe Delusions are cateva momente deosebit de bune, riff-uri inteligente, jucarii interesante din punct de vedere ritmic suprapuse cu pasaje de clapa aparte. Cateva 'clisee' clasice ale progresivului isi fac si ele loc in muzica, dar nimic suparator, pe ansamblu instrumentatia parandu-mi-se foarte reusita. Ceva jazz razbate din compozitie iar anumite teme de clapa sunt cantate in note care, desi par disonante, au darul de a suna interesant. Ca si la voce insa, mixajul nu pune in valoare momentele de rautate ale pieselor, sunetul find clar dar fara suficient nerv, mai ales la nivelul chitarii.
   Delusions mi se pare un album care merita ascultat de un fan de prog chiar daca combinatia instrumentatiei cu vocea s-ar putea sa nu para neaparat interesanta ci poate doar suparatoare. Cel putin conceptul merita o sansa.

(+): concept, compozitie, executie instrumentala, teme de clapa 
(-): lipsa de 'nerv' in mixaj, unele linii vocale neatragatoare, si intr-o mica masura combinatia ciudata instrumentatie/voce.
 

Cynyc Nota: 8.5