DEVIN TOWNSEND BAND - Deconstruction

Cu Deconstruction Devin Townsend se reintoarce in teritoriul preferat – rock-ul si metalul progresiv cu accente parodice. Titlul albumului ne trimite la un concept filosofic, pretentios inventat de Jacques Derrida, care considera ca traducerea termenului heideggerian “distrugere” nu reproduce complet sensul operatiunii pe care o viza Martin Heidegger – cea de desfacere a unui concept sau sistem in elementele componente pentru a descoperi care este secretul trecerii de la element la structura. In lipsa de alte idei originale Derrida avea sa brodeze cativa ani pe marginea ideii de deconstructie, pe care nu a putut s-o defineasca prea bine nici el si nici adeptii sai si nici nu a reusit sa explice convingator prin ce se deosebeste aceasta de simpla analiza.

Din fericire Devin Townsend nu intentioneaza sa ne serveasca o portie de pseudofilosofie sau de versuri pretentioase ci, asa cum ii sta in fire, parodiaza rationamentele filozofilor de tip Derrida. In piesa titlu a albumului de pilda Devin deconstruieste un hamburger ajungand la concluzia ca acesta contine ketschup, castraveciori murati si alte componente pe care le cunoasteti. Iar hamburgerul nu este hamburger decat daca este insotit de bere care de fapt este compusa din apasa si din alte componente. Majoritatea versurilor de pe album  sunt un amestec de absurd si manifest social, o privire critica la adresa lipsei de sens a vietii si a lipsei telurilor inalte in randurile semenilor nostri.

Nu pot spune ca ma incanta prea tare versurile, chiar daca inteleg intentia autorului, pentru ca, din dorinta de a deconstrui ideile, de multe ori enunturile sunt lipsite de sens sau cer un efort prea mare de decriptare, efort pe care nu sunt dispus sa-l fac atunci cand ma relaxez si ascult muzica. La fel, nu ma fac sa rad unele dintre glumele scatologice sau cu aluzii flatulente ale lui Devin. In schimb, muzica pe care o intalnim pe parcursul albumului este un festin pentru iubitorii de rock si metal progresiv. Majoritatea pieselor sunt un amestec de ritmuri lente si ritmuri agresive, iar uneori muzica apare prin alaturarea unor dizarmonii.

Este, daca vreti, un rock progresiv influentat de King Crimson si Van der Graaf Generator sau poate chiar Yes si combinat cu sonoritatile pe care le intalneam in albumele mai dure ale lui Devin Townsend. Spre deosebire de albumul pereche aparut in acelasi an, Deconstruction cuprinde numai piese de calitate. Varietatea si lipsa de monotonie este caracteristica esentiala a acestor piese. Chiar si in cazul pieselor lungi nu exista repetitii ci teme diferite care se succed si se imbina armonios. Bineinteles ca persoanele care nu au gustat piesele de pe Ziltoid The Omniscient sau piesele parodice de pe alte albume (de pilda Vampira) vor stamba din nas la unele pasaje. Am convingerea ca cei cu un elementar simt al umorului vor aprecia totusi diversele trimiteri si glumele mai subtile sau poate chiar si cele mai grosolane. Imbinarea perfecta intre genuri diferite care ar trebui sa fie antagoniste – metal industrial, progresiv, muzica de carnaval, rock progresiv, muzica orchestrala  si jazz si alte genuri  dovedeste geniul lui Townsend, care este intr-o forma excelenta si din punct de vedere vocal.

Pe album apar si oaspeti importanti: Mikael Åkerfeldt de la Opeth, Isahn de la Emperor, Paul Masvidal de la Cynic, Greg Puciato de la Dillinger Escape Plan, Floor Jansen de la After Forever, Frederick Thorendal de la Meshuggah (fata de care Devin isi recunoaste admiratia cand spune in Planet of the Apes “While we all have lots of bands who influence still…we all rip off Meshuggah!”), Joe Duplantier de la Gojira si alti artisti pe care nu ii mai pomenesc pentru ca lista e prea lunga.

Ascult de ceva timp albumul si ma intreb daca nu este cel mai bun album scos de artist pana acum. Probabil ca topul albumelor sale atat de diferite ca stil difera in functie de preferintele muzicale ale ascultatorului, insa pentru cunoscatorii discografiei sale e evident ca Devin are cate ceva de oferit pentru oricine. Iar Deconstruction este un cazanul in care Devin amesteca toate elementele de pe celelalte albume si produce o potiune aproape perfecta ca gust si tarie.

Arthur Nota: 9.5