CANVAS SOLARIS - Cortical Tectonis

M-am indragostit de Canvas Solaris la prima ascultare a piesei Sinusoid Mirage. Poate si pentru ca inainte audiasem mult mai zvapaiata Berserker Hypothesis, plina de nerv si intorsaturi "de situatie", iar mirajul adus de a doua piesa m-a trimis intr-o alta dimensiune.

Cine sunt Canvas Solaris? O trupa americana ce isi propune sa cante ceea ce simt, si simt lucruri complicate, cel putin din punct de vedere muzical. Influentele Carcass, Voivoid au ramas in urma si ceea ce se aude pe Cortical Tectonis e un jazz prog metal excelent si foarte ascultabil in opinia mea (ce bate spre electronic gen Shultze & co uneori). Toate trupele din categoria mai sus amintita cad deseori in pacatul complicatiilor fara cap si coada, dar pana la urma asta e stilul, nu iti place nu asculti. Ei bine, cei trei americani reusesc sa nu te afunde prea mult in armonii, semitonuri si tot felul de dracii super tehnice care sa iti obtureze canalul auditiv in asa masura incat sa zici: ok, am ascultat destul.

Nu, au niste faze jazzie/prog absolut demente: inceputul la Interface de exemplu ma da pe spate de fiecare data. Da, nu e metal, nu am 2 riffuri bengoase in fundal, dar e absolut delicios de ascultat, modalitatea in care melodia curge spre infinit, modul in care integreaza sunete pe care nu te-ai astepta sa le auzi impreuna este bestial.

(+): compozitiile, jazz-prog-ul albumului
(-): complicatiile "prea complicate" uneori

SkyDancer Nota: 9