CHILDREN OF BODOM - Chaos Ridden Years - Stockholm Knockout Live

In 1997, cinci finlandezi luau arpegiile lui Malmsteen si le bagau in malaxorul black metal; totul era garnisit cu pasaje balansate de heavy metal traditional si cu o voce scrasnita. La acea vreme, 4 din membrii trupei nu aveau nici macar 20 de ani, varsta la care, conform legislatiei finlandeze, ai voie sa cumperi bauturi spirtoase. La nici zece ani distanta, Children of Bodom au in spate cinci albume de studio si fani cat sa puna de o petrecere mondiala. Pentru ca, iata, acum baietii au liber la alcool de orice fel. Lucru care se vede din plin pe recent lansatul DVD al trupei, Chaos Ridden Years - Stockholm Knockout Live. 

Filmat in februarie la Stockholm, concertul care face obiectul acestui DVD a beneficiat din start de trei premise pentru o aparitie discografica de succes: pe scena, Children of Bodom intr-o forma «dinamita», cu Alexi Laiho pe post de detonator; in sala, un public dement, cu mare chef de dat din cap; in fine, in spatele camerelor de filmat, deja legendarul Patrick Ullaeus (responsabil, printre altele, de DVD-urile In Flames si Evergrey). De la prima la ultima piesa avem parte de un iures care trece prin fiecare album al trupei, mai iese din cand in cand la o gura de bere, intra iar si scoate flacari, mai bea o bere, dupa care se urca la volan, fara a uita sa omagieze idolii si sa o ironizeze pe Britney Spears. Dupa care mai desface o bere. N-ati inteles? Ia fiti atenti:

Balanta setlistului e inclinata spre partea a doua a carierei trupei, fara insa ca primele albume sa fie ignorate. Avem Silent Night, Bodom Night cu chitarile si clapa la unison, avem si We're Not Gonna Fall, imnul pigmentat cu efecte pirotehnice. Plus nelipsita Downfall, cortina care cade peste scena dominata de masina insangerata, luata de pe malurile lacului Bodom.

Din punct de vedere al prestatiei muzicale, cunoscatorii zic ca aceasta este cel mai bun concert din cariera trupei. Membrii formatiei au decis sa nu «indulceasca» la postproductie putinele greseli instrumentale, care contribuie la senzatia de live, la fel ca si stilul «usuratic» cu care canta Alexi la chitara. Ca tot am ajuns la «Wildchild» Laiho, omul duce tot show-ul in spate: riffeaza redutabil, arpegiaza virtuos, sare, alearga, acum e la microfon, in doua secunde e pe capota masinii de pe scena, scuipa bere ca dintr-o arteziana, canta primele acorduri de la Opps, I Did It Again cu o placere vinovata intiparita pe fata si intarata publicul cu fragmente din clasici (AC/DC, Dio, Judas Priest). Janne Warman ii tine hangul la clape, veteranul Roope Latvala da un plus de coerenta soundului, iar Jaska Raatikainen si Hennka Blacksmith fac parte din echipa nationala finlandeza de ritm-viteza.

Exista, desigur, si «momente Kodak», aparute «pe fondul consumului de alcool», cum ar zice procesul verbal: Alexi si Roope se palmuiesc reciproc si se bucura ca niste copii; Jaska da cu bete de toba in Janne, care cu o mana canta la clape, cu una bea si cu cealalta isi face manichiura; Alexi ii duce o bere lui Janne folosind chitara drept tava. Si cum, la tot acest circ merita si ceva haleala, Janne prajeste niste carnati la efectele pirotehnice, dupa care ii imparte cu trupa si cu publicul, spre satisfactia lui Alexi («Daca Blackie Lawless arunca carne cruda in public, noi macar va dam ceva gatit!»).

Un mare plus al acestui concert este stilul alert in care Patrick Ullaeus a filmat si a montat imaginile: camera e hiperactiva, matura scena, urca pana la ultima grinda din sala, plonjeaza in mijlocul publicului, ca apoi sa se intoarca, cuminte de data asta, pe scena. Ullaeus s-a specializat pe astfel de lucruri, fiecare productie purtand semnatura lui fiin do garantie a calitatii imaginii (asteptam cu sufletul la gura DVD-ul Kamelot!).

Dintre bonusuri, este notabil documentarul Chaos Ridden Years, in care aflam, din gurile membrilor, istoria trupei, dar din care ne dam seama si cat de «ars» este Alexi, care a vrut sa  impaneze materialul cu «crazy and drunk stuff of us».

Children of Bodom au fost o trupa pe care, dupa ce am avut-o la suflet pret de trei albume, am pierdut-o pe drum la ultimele doua. Uitandu-ma la acest DVD, am desfacut o bere si am inceput sa caut in teancul de CD-uri. Bine ati revenit, baieti, si hai noroc!

Rave Nota: 9.5