DREAM THEATER - Awake

Camera se misca rapid pe Brooklyn Bridge. Cadrele se succed cu repeziciune. In spate se vede silueta colturoasa a New Yorkului. Pe pod sunt patru pletosi: unul e imbracat in parpalac de piele, altul e in pantaloni scurti, ceilalti doi au chitari. Stai putin: patru?!? Dom’le, dar la Dream Theater nu erau cinci oameni? Ba da, dar cand s-a filmat videoclipul piesei Lie, primul single de pe Awake, Kevin Moore isi impachetase de mult clapele si cam tot ce avea intr-o furgoneta si parasise Dream Theater si New Yorkul, fara o tinta precisa.

Awake e primul album Dream Theater pentru care publicul avea un orizont de asteptari, dupa apetitul deschis de Images and Words. Ca si cum nu era de ajuns presiunea fanilor, si casa de discuri ii batea la cap pe trupeti sa scoata cat mai repede un alt album  de success. in tot acest iures, Kevin Moore se hotaraste sa plece din trupa  si ii anunta pe ceilalti membri in timpul inregistrarilor. Date fiind premisele sumbre de la care a pornit Awake, ce album putea iesi din toata chestia asta?

Primul lucru care frapeaza la Awake e soundul mai agresiv decat pe Images and Words. Casa de discuri a sugerat un album mai heavy si, daca se poate, cu ceva influente grunge (ca tot era la moda). Trupa a lasat pe mai tarziu a doua sugestie si a imbratisat-o cu bucurie pe prima. Pentru a sustine soundul gras, John Petrucci a trecut pe o chitara cu 7 corzi, iar James LaBrie a trebuit sa-si inaspreasca putin vocea.  Oricum, bateristul Mike Portnoy era mare fan Pantera in acea perioada - lucru care se simte din greu pe The Mirror, deschisa de un riff gros ca smoala, cu o cadenta aproape industriala. Lie iese in fata cu partitura vocala sacadata a lui LaBrie si s-a vrut a fi o continuare a lui Pull Me Under, dar n-a reusit, in primul rand deoarece nu a fost gandita ca o piesa de sine statatoare (initial, era o parte din The Mirror), lucru care se simte, iar 6 :00 si Caught in a Web penduleaza intre melodie si agresivitate. Asta nu inseamna ca Awake este un tur de forta de la cap la coada : Innocence Faded e destul de radio friendly, Lifting Shadows Off a Dream are o eleganta sensibila, iar The Silent Man curge foarte lin pe panta acustica, fiind una dintre temele recurente ale albumului si parte din trilogia A Mind Beside Itslef, alaturi de Erotomania si Voices.

Dincolo de astea mai e cea mai lunga piesa de pe album, Scarred, pe care nu o inghit prea usor dintr-un motiv care necesita o paranteza: in 1994, cand a aparut Awake, in Romania cd-urile erau rare, principalul mijloc de difuzare a albumelor fiind casetele audio. Nici distribuitori oficiali nu existau pe piata romaneasca, asa ca „baietii din Romana“ scoteau bani frumosi din casetele inregistrate de ei nu intotdeauna la prima mana. Marea problema o reprezentau albumele mai lungi de o ora, deoarece majoritatea casetelor blank aveau 60 de minute. Awake depasea cu mai bine de 10 minute limita unei casete audio normale, iar „baietii din Romana“ au decis sa lase pe dinafara piesa Scarred. Am descoperit-o la multi ani dupa ce am ascultat albumul pentru prima oara, dar era deja prea tarziu pentru ea…

Am lasat la sfarsit Space-Dye Vest, piesa care incheie albumul, nu din considerente de cronologie, ci fiindca e din alt film. Spre deosebire de toate celelalte piese, care sunt compuse in comun, Space-Dye Vest este „copilul“ lui Kevin Moore, care a venit cu ea la cheie, inclusiv versurile scrise, si a pus-o in fata colegilor de trupa. Acestia nu au primit-o cu bratele deschise, in primul rand din cauza ca nu fusesera implicati in crearea ei, apoi fiindca era total diferita fata de tonul albumului, ba chiar de stilul Dream Theater. Lenta, apasatoare, construita in jurul pianului, dar de o frumusete stranie, Space-Dye Vest este cantecul de lebada al lui Kevin Moore si cortina trasa peste un album plin de angoase.

Rave Nota: 9.5