DARK FUNERAL - Angelus exuro pro eternus

Latex queen - feel my tongue in deep
Whirls around - climax is almost found
I rise to my feet - erection slides in deep
I pound you hard - latex queen feels so sweet
Feels so sweet...


Iata ca au trecut deja 17 primaveri de cand Dark Funeral, reprezentanti de marca ai valului doi black metal, forjeaza gingas chitarile, mangaindu-ne astfel urechiusele cu vreo 5 albume de studio, ochisorii cu doua albume video si, cei care au fost acolo stiu despre ce vorbesc, toate simturile cu unul live. A, si doua EP-uri, daca este sa fim nemti, dar eu sunt roman si nu pun pret pe ep'urile astea, le gasesc instrument de marketing, fara numar, fara numar, fara numar.

Domn'e, un lucru devine clar: suedezii astia sunt pentru unii muma, pentru altii ciuma. Adica am gasit pareri cum ca frate, Dark Funeral rules, de la facerea lumii si pana incoace nu s-a mai pomenit asa cariatida a metalului, dar si pareri cum ca "dupa ce s-a terminat si ultimul acord am ramas, in mare cu...dar si cu o pronuntata durere de cap". Eu unul, fara a fi fean, ma declar  un om simplu si deci multumit de ce baga astia. Pentru ca asa sunt si ei, simpli, si aici ma refer bineinteles la muzica lor (pentru ca nu am de unde sa stiu cat de complexa este sau nu personalitatea lui...sa zicem B-Force). Deci ca tematica avem anti crestinism cat cuprinde, la modul cat mai blasfemiator, manati mai flacai, cand mai tare, cand mai incet, plus minus cateva exceptii. Instrumental vorbind, un black destul de caldicel, nici extrem, nici leshinat, primavaratec asa, dar totusi placut. Desigur asta este parerea mea personala.

Dar ce-ar fi sa va povestesc ceva si despre noul album? Deci se facea ca avem noul album Dark Funeral, album intitulat Angelus exuro pro eternus, aparut in Europa pe 18 noiembrie, sub egida (ce bine suna asta cu "egida") Regain Records. Aproape nimic schimbat aici, cam aceleasi tematici la versuri, jos crestinismul, ce bine este la noi in iad, plus ceva eros puternic, vezi mostra cu care am inceput cronica, preluata din My Latex Queen. Probabil ca sunt eu obsedat, daca din tot filonul creativ de pe Angelus exuro pro eternus am ales fix asta. Si sunt doar doua piese asa, mai despre iubire. Ok, sa lasam versurile, Dark Funeral n-au fost niciodata niste poeti englezi, si sa trecem la instrumental, unde cred eu ca avem evolutie. Deci cu bucurie in inima va prezint elementul (bun) de noutate al acestui album, si anume solistica, pe chitara, care prinde la fix, si cred ca descrierea cea mai potrivita pentru compozitia solo ar fi "inspiratie si suflet". Da, chiar asa. In schimb, cu tristete, asa cum poate ati remarcat, la tobe nu mai este Matte Modin, si asta se cam simte. Tobele astea de pe Angelus exuro pro eternus ma enerveaza rau de tot, n-au balls mai deloc, si am impresia ca nici productia nu le-a ajutat. O fi albumul ras, tuns, frezat de Peter Tägtgren la el acolo in sufragerie, la Abyss Studio (unde parca trebuia sa traga si Bolthard, mai tineti minte, nu ?), dar tobele au iesit cam de porc. Dar nu numai productia n-a prea iesit la faza asta, si zic asta asta pentru ca nici Dominator nu are un stil hotarat, sa-l simti, deci the man is playing safe si mai are si o obsesie cu double beat-ul, i se pare lui ca da foarte bine.

Bai, deci mi-am amintit de tobele astuia si m-am enervat. Gata, cam asta este cu Angelus exuro pro eternus, productie foarte buna, foarte limpede, in afara de tobe, care sunt castrate. Chitarile s-au diversificat cu solouri, suna mult mult mai bine, vocea este aceeasi, o stim de cand era mica, la Hypocrisy. Albumul este mai melodios pe alocuri, avem si o balada, care aproape ca se poate baga pe caseta cu selectii blues pentru baierame. Avem si videoclip la My Funeral (vedeti ca nu este pentru toata lumea), super misto, filmat intr-un fost spital de nebuni, un fel de Balaceanca de-al lor. Ca sa inchid: mie mi-a placut albumul, si-l mai ascult din cand in cand...cum era aia, latex queen - feel my tongue in deep? amin to that, my brother! Dominator, in schimb, directia beci, treci de mai baga la tobele alea.

Negura Nota: 8.5