FALCONER - Among Beggars and Thieves

Nu e treaba usoara sa scriu despre albumul asta, pentru ca inca nu mi-am facut o parere definitiva despre el. Dar, totusi, trebuie sa scriu, pentru ca, nu ca vreau sa spun, dar zic, Falconer e o trupa care merita atentie. Atentia mea o are, as vrea s-o aiba si pe-a voastra. Asa ca o sa incerc sa-mi pun in ordine gindurile care ma incearca in legatura cu acest album, ca sa scap de o grija. N-are rost sa-l las pe saptamina viitoare, fiindca nici atunci nu cred ca o sa ma hotarasc ce e cu el, dupa felul in mi-am tot schimbat parerea despre el in ultima saptamina. Initial am zis 8, pe urma 8.5, pe urma 9, pe urma iar 8 si in momentul asta vreau sa-i dau 9. Sa vedem ce se intimpla pina termin de scris.

E deja al doilea album de la revenirea lui Mathias Blad la voce si asteptarile imi erau inalte, pentru ca Northwind mi-a placut foarte mult. Poate ca de-asta, la inceput, mi-a fost mai greu sa intru in Among Beggars and Thieves. Melodiile responsabile cu vrajirea ascultatorului pina sa se dezmeticeasca (hiturile) sunt putine si nu prea indraznete: Man of the Hour, Pale Light of Silver Moon pe refren si Boiling Led pe strofe. Totusi, nimic care sa-ti faca inima sa tresalte-n piept, cam neimpresionant la prima ascultare fata de norma obisnuita (Sceptre of Deception si Grime vs Grandeur se exclud) la Falconer. Dar, totusi, suficient ca sa revin si sa insist pentru a observa detaliile.

Stilul e, in mare acelasi: power/folk metal adica Maiden si Helloween amestecat cu harpe si laute, fluiere si melodii medievale, rotunjite si implinite de vocea deosebita a lui Mathias Blad. O surpriza placuta sunt riffurile de viking metal atit de natural inglobate in muzica, incit se simt ca acasa. Si chestia asta se intimpla destul de des, deci Weinerhall nu a uitat de tot ca pina in 99 cinta pagan-isme suparate cu Mithotyn, ceea ce nu e deloc rau. Ma plingeam mai sus ca liniile melodice nu mai sunt la fel de inspirate ca altadata, insa atentia acordata orchestratiilor mai compenseaza, intr-o oarecare masura, acesta lipsa. Cu care, totusi, cred ca nu o sa ma impac pina la urma. Se trece foarte subtil de la un tempo la altul, uneori se schimba cite 3-4 ritmuri in jumatate de minut, totul cu mare lejeritate si fara a prejudicia in nici un fel melodia. Tobele sunt de laudat aici, in primul rind. Pe urma, vreau sa laud si solourile lui Hedlund, foarte rar plicticoase, cursive, foarte inspirate si bine plasate. Ele pun serios umarul la spargerea formulei clasice strofa/refren/strofa/refren, pentru ca, asa cum stim, la Falconer piesele curg dupa alte tipare, care, asa cum spuneam, pe Among Beggars and Thieves sunt mai atent aranjate. Asa ca, poate sa spuna oricine orice, dar numai monoton nu poate sa spuna ca e albumul asta. Are toate vitezele - are balade si galopuri si are si ritmuri medii, leganate, de folk si aici ma refer la cele trei piese cu titluri ininteligibile (Vargaskall, Viddernas Man, Skula Skorpa Skalk). Prima mi-a placut in mod deosebit, pentru felul ingenios in care e metalizata. Weinerhall spunea intr-un interviu ca are de gind sa-si duca mai departe influentele progressive metal aratate pe Northwind. Cel mai clar exemplu ca s-a tinut de cuvind e Dreams and Pyres, care in vreo 7 minute trece prin folk, viking metal, power simfonic si chiar si musical. Interesant experiment si reusit, intr-o oarecare masura.

Un album ambitios, dar pina la urma o auditie mai mult interesanta decit incintatoare. Nu e un album slab, vai de mine, in nici un caz. E o realizare remarcabila la nivel de orchestratie, care ilustreaza coeziunea puternica dintre instrumentisti, o chestie imbucuratoare, Falconer a devenit o trupa legata, nu doar un proiect. E imbucuratoare si dorinta de experiment si vocea lui Mathias e la fel de minunata ca la inceput. Dar imi lipsesc refrenele de neuitat de care Northwind si primele doua discuri erau pline si asta ma deranjeaza destul de mult. Cam de un punct, asa, deci 9.

(+) combinatia de stiluri, aranjamentele, solourile, vocea
(-) liniile melodice mai putin inspirate decit de obicei

Klawz Nota: 9